Fotograf de natura si wildlife
De la granița cu Bulgaria până în Măcin, de pe malul lacurilor până pe pajiștile stepice și de la malul mării până în preajma culturilor agricole, în ultimele luni nu am avut timp să mă plictisesc și m-am aventurat prin primăvara dobrogeană.
Continue reading “Primăvara dobrogeană”
Azi m-am trezit cu gândul la cât de minunată este lumea amfibienilor.
De la modul cum își trăiesc viața , la capacitatea extraordinară de a se schimbă în funcție de diferiți factori și până la culorile lor deosebite, amfibienii sunt creaturi fabuloase.
Continue reading “Lumea amfibienilor – culoare, mister și cei mai frumoși ochi”
Boa de nisip este poate cel mai misterios șarpe din România, iar eu am simțit asta pe propria piele.
Anul trecut am găsit două exemplare în luna iulie, iar în ultimul an am fost de peste 15 ori plecat să-l revăd și nu am avut noroc.
Săptămâna trecută mi s-a făcut un dor cumplit de această specie și m-am hotărât să fac o haiducie. Ce-i drept, în primăvară am văzut boa de nisip, însă întâmplarea a avut loc în Israel, iar acolo parcă nu e același sentiment deosebit.
Continue reading “Boa de nisip – Săptămâna Eryx jaculus”
Din 2016 doar asta visez, reptile și amfibieni. Sunt fascinat de lumea lor, una foarte mare și misterioasă.
Până și cei mai buni specialiști sunt uneori surprinși de anumite întâmplări.
În România există 44 de specii de reptile și amfibieni, iar în ultimul an, de când colind țara pentru a le găsi și fotografia, am acumulat multe informații faine.
Pe unele le-am aflat de la prieteni, pe altele le-am citit prin cărți sau pe site-uri de specialitate (Vald sau Doru), dar pe cele mai multe le-am însușit în teren.
La rândul meu, le-am spus mereu prietenilor și apropiaților povești. Unele i-au impresionat, altele i-au speriat. Acum, m-am gândit să scriu un articol cu subiectele care au stârnit cele mai mari curiozități despre reptile și amfibieni.
Acesta este de departe subiectul care stârnește cele mai multe reacții.
Cum? Boa în România? Nu se poate? Cât de mare e?
Am avut parte chiar și de două întâmplări haioase. O persoană m-a întrebat pe Facebook despre existența lui. Era foarte speriată că există boa de nisip în România și ea nu mai poate să meargă liniștită în Vama…
În altă zi, eram în vizită la un prieten și vorbeam la telefon despre o tură la boa. Prin preajma erau și două prietene care au sărit ca arse că vor și ele în BOA – Beat of Angels Club… ok :))
Revenind la lucruri mai serioase, boa de nisip există în România. A fost considerat dispărut aproape 80 de ani și a fost redescoperit primul exemplar viu în 2014.
Nu este acel boa pe care îl știm din filme și nu ajunge la dimensiuni mari.
Boa de nisip este un șarpe inofensiv, cu aspect îndesat, care ajunge la maxim 80 cm. Acesta este probabil cel mai rar șarpe din România, însă mă pot lăuda că vara trecută am văzut două exemplare. Anul acesta am reușit să văd doar unul, în expediția din Israel.
La prima vedere este greu să faci diferența între cap și coadă, iar atunci când se simte amenințat, își ascunde capul și își scoate coada la înaintare pentru a induce prădătorii în eroare.
Când se simte amenințat, șarpele de casă elimină o substanță urât mirositoare, iar dacă acest lucru nu dă randament, se preface mort. Se preface atât de bine încât parcă te apucă mila și vina. Din când în când mai adună cu limba câteva particule din aer să tatoneze terenul, în rest e mort de-a binelea.
Acest fenomen se numește tanatoză.
Broasca de mlaștină are unul dintre cele mai interesante ritualuri de împerechere. Acest eveniment are loc o dată pe an, iar în timpul lui, masculii acestei specii devin albaștri. În rest, ei sunt maro.
La doar doi de pași de locul unde am fotografiat broasca albastră, am trăit să văd o altă întâmplare faină. Am scos un brotăcel dintr-o capcană antropică, iar acesta era gri-maro. În mai puțin de 20 de minute, a revenit la culoarea lui normală, verde. Cel mai probabil acest fenomen a avut loc din cauza stresului termic.
Există specii de șerpi în România, ale căror pui sunt complet diferiți la colorit față de adulți. Am văzut personal asta la două specii și mai știu de alte două specii la care se întâmplă la fel.
Există pui de vipera de silvostepă cu colorit criptic care la maturitate devin negri. Puii de șarpe rău arată și ei diferit față de adulți. Știu sigur că și puii de balaur sau de șarpele lui Esculap sunt diferiți, dar cu ei încă nu am poze.
Sunt câteva specii care atunci când se simt amenințate adoptă reflexul Unken, o poziție defensivă prin care își arată abdomenul viu colorat pentru a te atenționa că dețin o toxină.
În anumite zone, viperele sunt denumite popular năpârci, iar de aici pleacă o groază de confuzii. În realitate, năpârca nu doar că nu e viperă, ea nu e nici măcar șarpe. Este o șopârlă fără picioare! Ca oricare alte șopârlă de la noi, nu este veninoasă și nu prezintă niciun pericol pentru om, iar dacă o apuci de coadă, o să renunțe la ea în încercarea de a-și salva viața.
Sunt puține motive pentru care nu îmi plac denumirile populare, iar unul dintre ele este acesta cu broaștele râioase.
Bufo bufo este denumită popular broască râioasă brună, iar Bufotes viridis este denumită broască râioasă verde. Nici Bufo bufo și nici Bufotes viridis nu sunt purtătoare de râie!!!!
Cred că ar mai fi ceva povești, însă atât îmi aduc aminte în această seară și nici nu prea aș vrea să lungesc foarte mult articolul.
O seară bună! Toate cele bune!
Sâmbătă seară am găsit brotăcelul (Hyla arborea), singura specie care îmi mai lipsea, din herpetofauna României.
Când m-am hotărât să văd toate speciile de reptile și amfibieni din România, nu mi-am imaginat nicio secundă că brotacelul o să rămână ultimul. Nu credeam că o să văd boa de nisip, balaurul, viperă de stepă sau alte specii mult mai rare, înaintea lui.
Continue reading “Brotăcelul (Hyla arborea)”
Nebunia cu vipera otomană ( Montivipera xanthina ) a început anul trecut în octombrie. Eram în drum spre Bulgaria când mi-a venit ideea și le-am spus prietenilor că vreau să fotografiez cea mai mare viperă europeană. În iarnă, m-am documentat și am bătut planul în cuie.
Continue reading “Montivipera xanthina – Vipera otomană – Grecia”
Apariție surpriză în Grădina Botanică din București, Țestoasa bănățeană (Testudo hermanni).
Cu șopârla de pădure (Darevskia praticola), tocmai am încheiat încă un capitol din herpetofauna României, șopârlele.
Anul trecut am fotografiat nouă dintre cele zece specii de șopârle prezente în țară noastră, iar acum am găsit-o pe ultima, Darevskia praticola hungarica.
Continue reading “Șopârla de pădure (Darevskia praticola)”
Despre Vipera berus nikolskii am tot scris, atât pe blog, cât și pe Facebook . Toată lumea știe de pasiunea mea pentru ea și nu cred că mai are nevoie de vreo prezentare.
Continue reading “Vipera berus nikolskii – Premieră în județul Prahova”
Vipera de fâneață este una dintre cele două subspecii a viperei de stepă. Anul trecut am fost plecat în împrejurimile Iașiului pentru vipera de stepă moldovenească, iar pentru primăvara aceasta aveam în plan și întâlnirea cu vipera de fâneață.
Pentru ea trebuia să fac o drumeție până în Cluj și am plecat fără să stau prea mult pe gânduri! M-am întâlnit acolo cu Tavi și am ne-am făcut planul, să găsim și fotografiem două specii de viperă.