Lumea amfibienilor este fascinantă, dar când mă gândesc că bat uneori sute de kilometri pentru o broască, parcă și eu sunt uimit. Cam așa s-a întâmplat și sâmbătă, atunci când am plecat în toiul nopții în Covasna, pentru a fotografia broasca de mlaștină. (Rana arvalis).
Povestea a început vara trecută, atunci când am aflat că în România există o specie de broască a căror masculi devin albaștri în perioada de împerechere. Dacă ar fi avut mereu această culoare, cred că nu aș fi fost atât de fascinat de ei. Nu albastrul este ceea ce mă încântă, ci faptul că aceștia își schimbă culoarea pentru doar câteva zile, în luna martie. Nimeni nu știe când exact are loc acest fenomen. Depinde de temperaturi, de momentul în care mlaștinile se dezgheață.
Prima oară am trecut prin prin habitatul acestei broaște, anul trecut, în iunie. Nu prea aveam idee care e treaba cu ea și nu mi-am bătut capul. În octombrie am fost iar. Deși activitatea era scăzută din cauza frigului, am avut noroc și am găsit broasca de mlaștină.
Iarnă a fost lungă, herpetofauna a hibernat, iar eu nu am avut mari activități, așa că mi-am stabilit obiectivele pentru anul 2017. Printre ele, bineînțeles și câteva ture de primăvară în Covasna, în căutarea broaștelor albastre.
A venit primăvara și în primul weekend din martie am plecat în căutarea lor. Știam de la Vlad că aceste broaște iubesc apa rece, dar a fost cam frig, iar mlaștinile erau dezghețate doar pe margini.
Weekendul următor a fost rândul lui Mihai să propună o tură, dar din cauza temperaturilor scăzute, am renunțat.
Întâlnirea cu broasca de mlaștină
Săptămâna trecută m-a sunat Mihai să-mi propună pentru a două oară o tură în Covasna, însă vremea mi-a părut iar nefavorabilă și l-am refuzat. Asta nu l-a descurajat să plece singur și să colinde mlaștina de cinci ori în 48 de ore.
Eu am ales să merg sâmbătă după vipere, prin județul Dâmbovița, iar noaptea la 23, am primit un telefon de la Mihai care m-a anunțat că a găsit broasca de mlaștină și că aceasta e albastră. Aflat pentru prima oară acolo, le-a găsit exact în perioada de împerechere. Nu am crezut nicio secundă că e o glumă, pentru că simțeam emoțiile în vocea lui. Mi-a pierit somnul și am început să-mi pregătesc bagajul. Am găsit doi prieteni care să mă însoțească la drum, iar la 4 dimineață ne-am pornit spre Covasna.
Am ajuns destul de devreme la mlaștină, dar pentru că Mihai era deja acolo bine echipat și pus pe treaba, am scăpat fără să ne udăm sau să ne noroim. Tot el a fost cel care a scotocit prin apă și ne-a pus în mâna doi masculi albaștri.
Va las în continuare cu două-trei fotografii pe care le-am realizat în tura de duminică. 🙂
