Visam la un juvenil cu colorit criptic, de când am început să înțeleg care este treaba cu Vipera berus nikolskii.
De un an, de când merg să fotografiez această viperă, am găsit doar adulți negri și mereu m-am întrebat oare cum sunt juvenilii? Tot negri sau sunt diferiți?
La începutul lunii, am avut surpriza să văd într-o poză, un juvenil cu colorit criptic și asta m-a motivat să ies și mai mult. Povestea aici.
Un an în căutarea Viperei berus nikolskii
În urmă cu aproximativ un an, am început aventurile pe urmele acestei vipere, așa că am sărbătorit momentul în teren
Am ieșit cu Vlad si ne-am ales o locație nouă, să ne poarte noroc. Scopul principal: să găsim un juvenil cu colorit criptic.
Când mai aveam puțin până la marginea pădurii, în cale ne-a apărut o cireadă de vaci.
Am ajuns în locație, iar habitatul arăta genial. În zona nu se face agricultură și nu există deranj antropic.
Pentru că la prima oră a plouat zdravăn, a fost greu să ne plimbăm prin vegetația înaltă. În mai puțin de 10 minute, bocancii erau plini de apă, iar pantalonii uzi și ei până peste genunchi.
Prima întâlnire a zilei: un juvenil cu colorit criptic!
Ușor, ușor s-a încălzit afară și am început să sperăm la o întâlnire faină. Eu am pariat că prima specie a zilei o să fie nikolskii.
După o oră de mers, mi-a ieșit în cale primul șarpe, un juvenil de Vipera berus nikolskii, vărgat. Ce bucurie!!! Mi-a luat un an să găsesc așa ceva!
Am savurat momentul și ne-am hotărât să ne întoarcem la mașină. Pe drum, am mai zărit trei adulți, negri!
Ajunși la mașină, am profitat că nu e foarte cald afară și am plecat spre altă pădure, în județul Prahova. Locul unde am realizat premiera județeană din aprilie.
Nu știu cum se face că și acolo am avut parte de un exemplar interesant, un alt pui pe care încă se mai vedeau urme vagi de zig-zag. Deși ploaia aproape bătea la ușă, am mai văzut trei nikolskii ce nu păreau așa deranjate și stăteau expuse la ultimele fărâme de soare. Am făcut în grabă două-trei fotografii și un video cu telefonul și speriați de vremea ce se înrăutățea, ne-am hotărât să plecăm spre casă.
Pe drum, am avut parte de un moment neplăcut, o furtună cu grindină.
Poate din video nu reise ce violente erau loviturile, dar ne-am temut serios pentru integritatea parbrizului.
Într-un final, am ajuns cu bine acasă și acum zâmbim cu gândul la toate peripețiile dintr-o zi minunată.