Șopârla de pădure (Darevskia praticola)

Cu șopârla de pădure (Darevskia praticola), tocmai am încheiat încă un capitol din herpetofauna României, șopârlele.

Anul trecut am fotografiat nouă dintre cele zece specii de șopârle prezente în țară noastră, iar acum am găsit-o pe ultima, Darevskia praticola hungarica.

Deși aceasta trăiește și într-o pădure aflată la doi pași de casa mea, nu a fost deloc ușor să o întâlnesc. Am plecat optimist la drum câteva plimbări pe acolo, dar fără succes.

Am găsit gușteri, șopârlițe de frunza, țestoase de apă, șerpi de alun, șerpi de apă, doar șopârla dorită de mine nu a apărut.

Primăvara a venit cu noroc, prima întâlnire cu șopârla de pădure

Culoarea o ajută să se camufleze foarte bine, iar pentru că trăiește împreună cu alte specii de șopârle, căutările devin și mai dificile. Pe cât de optimist plecam la primele căutări, pe atât de sceptic devenisem la ultimele ture.

Nu m-am descurajat și am continuat căutările până am bifat întâlnirea cu ea.

Poate că uneori e mai frumos atunci când cauți din greu o specie, cred că te bucuri mai mult de întâlnirea cu ea. Așa am pățit și cu Vipera berus nikolskii sau cu Elaphe sauromates, doi șerpi pentru care am muncit foarte mult, dar care acum sunt acolo în topul întâlnirilor mele preferate.

Dacă e greu de văzut, doar imaginați-vă cât de greu este de fotografiat. Aceasta dispare rapid în vegetație și te gândești cu groază că trebuie să cauți alta, cu speranța că următoarea e mai tolerantă.

Cu ochii după o șopârlă pe care tocmai o pierdusem într-o tufă, am avut parte de o surpriză uriașă, pârșul de alun, un mamifer adorabil.

Îi mulțumesc lui Vlad Cioflec pentru ajutor, un prieten de la care am învățat doar lucruri bune. 🙂