Vipera otomana (Montivipera xanthina) – Grecia

Nebunia cu Vipera otomana (Montivipera xanthina) a inceput anul trecut in octombrie. Eram in drum spre Bulgaria cand mi-a venit ideea si le-am spus prietenilor ca vreau sa fotografiez cea mai mare vipera europeana. In iarna, m-am documentat si am batut planul in cuie.

In Grecia am ajuns vineri dupa-amiaza, impreuna cu sora mea Olimpia.  Nu am avut rabdare pana a doua zi, asa ca dupa ce ne-am cazat, ne-am tras putin sufletul si am iesit in teren.

Habitat din Grecia
Habitat

Cand totul arata minunat, e greu sa te hotarasti unde sa-ti incerci norocul. La nici doi pasi de locul unde am parcat masina am gasit cateva testoase dintr-o specie pe care anul trecut am cautat-o fara succes – Testudo hermanni. Alaturi de ea si Testudo graeca.

Testoasa banateana (Testudo hermanni)
Testoasa banateana (Testudo hermanni)
Testoasa dobrogeana (Testudo graeca)
Testoasa dobrogeana (Testudo graeca)
Testoasa banateana (Testudo hermanni)
Testoasa banateana (Testudo hermanni)
Testoasa banateana (Testudo hermanni) fotografiata de sus
Testoasa banateana (Testudo hermanni)
Testoasa dobrogeana (Testudo graeca)
Testoasa dobrogeana (Testudo graeca)
Testoasa banateana (Testudo hermanni)
Testoasa banateana (Testudo hermanni)

In primele 10 minute, am bifat trei specii, cele doua testoase si un guster vargat, dar pentru a ne feri de caldura am parasit rapid prima zona. Fiind cu expunere sud-estica, aceasta era puternic incalzita de soare.

Ajunsi in varful dealului, Olimpia s-a oprit la o manastire, iar eu am gasit o gramada formata din tigle, asa ca mi-am facut de lucru. De multe ori gramezile de pietre, placile culcate pe pamant sau alte obiecte aruncate sunt bune adaposturi pentru vietati. Asa a fost si in cazul de fata. Am gasit cateva exemplare de Xerotyphlops vermicularis, cel mai mic sarpe european. Stiam ca poate fi intalnit in aceasta zona, dar nu credeam ca o sa-mi iasa in cale asa de repede. Culoarea si dimensiunea lui il fac la prima vedere destul de greu de deosebit de o rama. Este una dintre cele mai neobisnuite vietati pe care le-am vazut, dar si foarte greu de fotografiat.

Xerotyphlops vermicularis
Xerotyphlops vermicularis
Xerotyphlops vermicularis
Asa arata un exemplar adult de Xerotyphlops vermicularis
Xerotyphlops vermicularis
Desi este foarte greu de fotografiat, am reusit un cadru in care l-am surprins cu limba afara 🙂

Xerotyphlops vermicularis

Detaliu – Xerotyphlops vermicularis
Xerotyphlops vermicularis
Xerotyphlops vermicularis gasit la flip

Xerotyphlops vermicularis

Chiar daca trebuia sa fie mai mult o recunoastere a zonei, prima zi devenea din ce in ce mai productiva, asa ca am continuat cautarile. Ne-am orientat catre o latura vestica a dealului, in ideea ca acolo soarele a ajuns mai tarziu. Decizia a fost una foarte buna pentru ca la marginea unei tufe am gasit o soparla pe care imi doream foarte mult sa o revad, Pseudopus apodus.

Pseudopus apodus
Pseudopus apodus

Da, am scris bine! Pseudopus apodus este o soparla, cea mai mare din Europa. Chiar daca nu are picioare si este adesea confundata cu un sarpe, pleoapele si urechile externe sunt elemente care o tradeaza. Imi place foarte mult aceasta soparla si ma oftic tare mult ca nu este prezenta si in herpetofauna Romaniei. 🙂

Pseudopus apodus
Pseudopus apodus, cea mai mare soparla europeana

Pseudopus apodus

Pseudopus apodus

Nici nu am incheiat bine sedinta foto cu soparla, cand am zarit la cativa metri de noi, in iarba, o vipera care se incalzea la soare.

Montivipera xanthina

Pentru o secunda m-am temut ca o confund si am ezitat sa ma bucur din prima. Nu era una mare, asa cum mi-am imaginat, avea aproximativ 35-40 de cm, insa dimensiunea ei era ultimul lucru care ma interesa.

Vipera otomana (Montivipera xanthina)
Vipera otomana (Montivipera xanthina)
Vipera otomana (Montivipera xanthina)
Habitat vipera otomana

Vipera otomana (Montivipera xanthina)

Vipera otomana (Montivipera xanthina)

Vipera otomana (Montivipera xanthina)

Am realizat fotografiile si am incheiat prima zi. In oras am ajuns tarziu, dar tot am sarbatorit cu un Gyros, preferatul meu 😀

Asa am sarbatorit intalnirea cu Montivipera xanthina

A doua zi am iesit in teren imediat dupa micul dejun, in ideea ca dimineata devreme vom avea succes mai mare. In realitate a fost altfel, desi afara se incalzise bine , in prima ora nu am sesizat miscare. Apoi au inceput sa miste tufele, iar speciile si ordinea in care le-am gasit, au fost aceleasi ca in prima zi.  De aceasta data, nici coada de vipera, asa ca am schimbat locul. 🙂

Cand am ajuns in noua locatie, eram deja obositi si molesiti din cauza caldurii, insa am tras putin de noi… cat sa ne facem macar o idee despre habitat.  Acolo am avut surpriza sa ne intalnim cu trei norvegieni care cautau acelasi lucru, vipera otomana. Ne stiam de pe Facebook, vorbisem cu ei chiar inainte sa plecam spre Grecia. Nici nu am apucat bine sa ne cunoastem, ca l-am auzit pe unul dintre ei strigand: Ottoman,  Ottoman! Montivipera xanthina statea colac in frunze, la baza unei stanci. Aveam rucsacul in masina, asa ca nu am avut cum sa o fotografiez, insa am apucat sa o vad 20-30 de secunde, iar apoi s-a retras rapid sub stanca. M-am ofticat putin, dar m-am gandit ca in ziua urmatoare, o sa fie probabil in aceiasi zona.

In jurul orei 14, am renuntat la cautari din cauza caldurii si am plecat spre oras. Cand mai aveam 15m pana la masina, am vazut cum un pui de guster vargat s-a ascuns sub o piatra. Acestia sunt extreme de rapizi, nu am reusit niciodata sa prind unul, asa ca m-am gandit ca asta e sansa mea. Am ridicat piatra hotarat sa-l prind, dar acolo am avut parte un soc. Gusterul nu mai era sub piatra, insa ghiciti cine statea incolacit? Chiar un pui de vipera oromana (Montivipera xanthina).

Montivipera xanthina
Vipera otomana (Montivipera xanthina)

Montivipera xanthina

Vipera otomana (Montivipera xanthina)

Vipera otomana (Montivipera xanthina)
Locul unde am gasit puiul de vipera

Vipera otomana (Montivipera xanthina)

In timpul sedintei foto, Olimpia a mai gasit un pui. Cine ar fi crezut ca dupa cinci ore de umblat fara succes, gasim doua exemplare chiar inainte sa plecam?

Vipera otomana (Montivipera xanthina)
Vipera otomana juvenil (Montivipera xanthina)

In ziua a treia, ne-am intalnit cu doi prieteni care erau si ei prin Grecia, Doru si Gabi. Am plecat impreuna in teren cu gandul sa gasim si un exemplar adult de vipera. Am ajuns in habitat, iar la scurt timp dupa ce am inceput cautarile, l-am auzit pe Doru ca ne striga. Initial am crezut ca avem un nou pui de vipera, insa de aceasta data ne-am inselat. Dupa ce ne-am uitat mai bine, am realizat ca este vorba despre Telescopus fallax, o alta specie draga mie pe care m-am bucurat foarte mult sa o vad.

European cat snake (Telescopus fallax)
Telescopus fallax

European cat snake (Telescopus fallax)

European cat snake (Telescopus fallax)

Nu am apucat sa savuram bine momentul, ca in apropierea noastra, intr-o crapatura din stanca, erau doua vipere. Un exemplar adult, mult mai mare si mai gros decat imi imaginam ca poate fi aceasta vipera si unul mai mic, care a disparut imediat. A fost cu adevarat o aventura sa realizam sedinta foto. Este de departe cel mai puternic sarpe pe care l-am intalnit. Avea aproximativ un metru si cantarea 700g, un pachet de muschi. Mi-e greu sa descriu ce sentimente am trait in preajma ei. 🙂

Montivipera xanthina
Vipera otomana inainte de naparlire
Vipera otomana (Montivipera xanthina)

Vipera otomana (Montivipera xanthina)

Am continuat cautarile. Am verificat si locul unde o pierdusem pe cea din ziua precedenta, bineinteles ca era tot acolo, intinsa la soare, dar la fel de prudenta.

Am mai fotografiat un Geko (Hemidactylus turcicus) si am plecat spre oras.

Hemidactylus turcicus
Hemidactylus turcicus

In a patra zi, am resimtit oboseala si soarele puternic din primele zile, asa ca am ales ceva mai lejer. Ne-am hotarat sa ne incercam norocul intr-o zona mult mai salbatica, dar si frumoasa. Am fost intr-un sat parasit, cu intentia sa gasim Malpolon insignitus. Olimpia a ales hamacul, iar eu am ales sa caut printre ruine. Chiar daca pe acolo nu era asa mare miscare, am reusit sa vad un exemplar. Acesta nu a stat mult pe ganduri, s-a ascuns imediat intr-o tufa care era mare cat casa. Oricat de mult am incercat sa-l urmaresc, nu am avut cum sa ajung la el. Am stiut ca asta a fost singurul cartus, insa am ramas cu amintirea frumoasa ca l-am vazut, chiar daca nu am reusit sa il fotografiez.

Expeditia din Grecia a fost fabuloasa, ne-am atins aproape toate obiectivele. Am revenit in tara si inca ma gandesc la ce minunatii am intalnit pe acolo.

Acum, astept weekendul. Daca vremea e buna, planuiesc o noua tura, pentru a vedea primul boa de nisip, din acest an.

Boa de nisip fotografiat anul trecut in Romania

Toate cele bune!

4 Replies to “Vipera otomana (Montivipera xanthina) – Grecia”

Leave a Reply