Despre Vipera berus nikolskii am tot scris, atât pe blog, cât și pe Facebook . Toată lumea știe de pasiunea mea pentru ea și nu cred că mai are nevoie de vreo prezentare.
Primul exemplar l-am fotografiat în 2012, în județul Vâlcea, nici nu știam ce e la acea vreme.
Aventuri în pădurile dâmbovițene
Anul trecut, am citit pe blogul lui Vlad, ca acestă viperă poate fi întâlnită și într-o pădure din județul Dâmbovița, iar după ce mi-a povestit unde și cum o pot găsi, am început aventura.
Împreună cu sora mea, am colindat pădurea iar și iar, cu o voință de fier și cu multe peripeții. De la zecile de ciupituri de insecte, la noaptea în care mi-am pierdut cheile mașinii pe câmp. Am căutat singur câteva ore, până când mi-au venit câțiva prieteni în ajutor. Le-am găsit la 2 noaptea…
A trecut ceva vreme până am văzut prima viperă acolo, iar la câteva zile distanță, am reușit să fotografiez una. Credeam pe atunci că am încheiat socotelile cu acea pădure și că nu o să mai revin, dar am realizat la scurt timp, că am îndrăgit locul mai mult decât îmi imaginăm.
Mi-am continuat expedițiile în pădurea dâmbovițeană și nu puține au fost dățile când nu am reușit să văd măcar o coadă de viperă. Deși credeam că toate aceste drumuri au fost inutile, în timp se pare că au fost adevărate lecții. Cu fiecare tură în care m-am întors cu mâna gola, am devenit mai bun, am învățat o mulțime de lucruri despre comportamentul acestor șerpi.
Acum, pădurea de acolo nu-mi mai e străină. Știu exact unde pot să întâlnesc acești șerpi, dar știu și unde dorm căprioarele și iepurii, unde au vulpile vizuini sau pe unde umblă mistreții. Mă simt că acasă și mă plimb cu drag, singur, fără ca frică să-și facă simțită prezența.
Poate că toate aceste expediții au clădit mai mult decât oricare altele, pasiunea mea pentru herpetofaună, dar și pentru Vipera berus nikolskii.
Vipera berus nikolskii – Populație nouă
Cu toate acestea, îmi lipsea un singur lucru. Îmi doream foarte mult să găsesc o populație nouă de Viperă berus nikolskii. Am încercat anul trecut în câteva locuri, însă fără succes.
Peste iarnă, mi-am tot făcut planuri cu Vlad, ambiționându-mă că în acest an să nu mă las până nu găsesc o populație nouă.
A venit primăvara și după ce m-am asigurat că viperele au ieșit de la hibernat, am început căutările în alte zone. Am încercat de două ori, dar fără succes. E greu să fii motivat atunci când nu știi dacă acolo poți să întâlnești ceva.
Sâmbăta trecută, mi-am asumat că pot să plec fără vreun rezultat. Am fost într-o pădure din Prahova, județ în care această viperă nu fusese niciodată semnalată.
Spre deosebire de expedițiile trecute, aici am avut un sentiment bun încă de când am ajuns. Habitatul arăta perfect, iar zona nu era deranjată de agricultură sau alte activități.
După 10 minute de mers, am zărit minunăția în iarbă. Vipera berus nikolskii prezentă într-o pădure pe care am vizitat-o pentru prima oară.
E un sentiment deosebit să faci o astfel de descoperire, m-am bucurat ca un copil, iar în următoarele 10 minute, nu am făcut altceva decât să dau telefoane, să-mi anunț prietenii și familia.
Am continuat căutările, iar până în prânz am reușit să văd șapte exemplare.
O adevărată nebunie!
Tot sâmbătă am întâlnit și un superb brotăcel.
Această a fost povestea de sâmbătă. În încheiere, las o poză cu echipa. 🙂
Toate cele bune!