Balaurul este un șarpe cu un nume parcă rupt dintr-o poveste. Dintre toate minunățiile pe care le-am găsit în ținuturile dobrogene, el este în topul preferințelor mele.
Un șarpe de talie mare, neveninos, dar care face un adevărat spectacol atunci când se simte amenințat. Dintre toți șerpii prezenți în herpetofauna României, pe el l-am găsit ultimul și asta nu e întâmplător. Balaurul este un șarpe greu de întâlnit, atât pentru că duce o viață ascunsă dar și pentru că este o specie critic periclitată.
Prima încercare
Am plecat pentru prima oară în căutarea balaurului anul trecut, în iulie, cu Gabi și Dan. Pentru a profita de momentele răcoroase ale dimineții, am pornit spre Dobrogea cu mult înainte că soarele să răsară, dar la ora 11:00 am avut primele semne de insolație și am fost nevoiți să renunțăm. Nu m-am întors însă cu mâna goală.
A doua încercare
Am revenit în Dobrogea la sfârșitul lui septembrie. Fără grija caniculei, am alocat o zi întreagă căutărilor și deși am cercetat atent mai multe zone, balaurul nu s-a arătat. În lipsa lui, m-am bucurat de ce mi-a ieșit în cale, iar pe drumul spre casă mi-am făcut planul pentru weekendul următor. Mi-am dat seama că e treaba serioasă cu balaurul și că am fix 5 zile la dispoziție să conving gașca pentru încă o tură , înainte să se strice vremea.
Balaurul, o bijuterie a herpetofaunei din România – A treia încercare a fost cu noroc!
Cine ghicește unde eram pe 1 octombrie? Bineînțeles că în Dobrogea, cu prietenii. Nici nu am așteptat să ajungă toată lumea în locație. Am plecat în căutarea balaurului și cred că au trecut maxim 5 minute până când l-am văzut.
Ce să fac? Încotro să apuc? Am urlat de bucurie suficient cât să mă audă trei sate și să-mi pierd vocea. E greu să vezi balaurul și să nu te îndrăgostești. 🙂
În încheiere vă las o imagine cu gașca. 🙂
