Marius Iancu – Fotograf de wildlife
Fotograf de natură și wildlife
Dobrogea e frumoasa oricand, dar parca toamna are un farmec aparte. Am revenit in Bucuresti si am adus cu mine mai multe amintiri si cuvinte decat fotografii. Le-am pus pe toate in aceeasi oala si am mai scris o fila in jurnal. Notez aici povestile deosebite, intamplarile de care vreau sa-mi aduc aminte peste ani. 🙂
Continue reading “Dobrogea – Poveste cu parfum de toamnă”
Apariția primei populații de gecko în mijlocul orașului este surpriza anului pentru mine, atunci când vorbim despre herpetofauna României.
Nu am mai scris de ceva timp pe blog, dar aseară nu prea am dormit și am rumegat mult acest subiect. Mi-am adus aminte de tot ce mi-a spus Vlad în ultimii ani și de cum era sigur că în România o să apară populații de gecko. Ne-am tot uitat noi prin porturile din Giurgiu și Oltenița, cu ochii după aceste vietăți, însă fără succes. A mai existat ici-colo câte o semnalare, dar niciodată nu au existat semne de o populație stabilă, așa cum s-a întâmplat în cazul de față.
Continue reading “Gecko – prima populație din București!”
Șacalul este pentru mine unul dintre cele mai fascinante animale din România, l-am îndrăgit de la prima interacțiune pe care am avut-o cu el. În 2014, eram prin Munții Măcinului cu cortul, iar pe la miezul nopții am avut musafiri. Șacalii urlau de mama focului prin împrejurimi. Au urmat apoi multe nopți prin Lunca Dunării sau prin Bulgaria, în care am adormit cu urletele lor.
Continue reading “Șacalul auriu (Canis aureus) – Povestea mea dobrogeană”
Pentru prima zi a anului am ales ca destinație Parcul Natural Văcărești. Anul trecut am plecat pe 1 ianuarie la Vadu, acolo unde am fotografiat primul șarpe. Acum am ales ceva mai aproape de casă.
Continue reading “Parcul Natural Văcărești – Prima tură din 2019”
“Mistrețul cu colți de argint” a fost una dintre poeziile mele preferate în copilărie. Au trecut anii și poezia încă mi-e dragă, iar pasiunea pentru mistreți a rămas și ea. Ne-am tot întâlnit în ultimii doi ani și pot să spun că am avut ocazia să realizez câteva fotografii faine, dar întâlnirea de pe 29 decembrie le-a întrecut pe toate.
Continue reading “Mistrețul cu colți de argint”
Lacul Rodeanu este una dintre destinațiile mele preferate pentru toamnă-iarnă, perioada în care încerc să îmi găsesc alte activități. Când viperele intră la hibernat, eu ies la birdwatching cu Vlad, Corina și Maria. Săptămâna trecută am fost împreună în Crângași, să vedem ce a adus iarna pe Lacul Morii, iar azi am avut o altă invitație din partea lor, să analizăm gâștele de pe Lacul Rodeanu.
Continue reading “Spectacol pe Lacul Rodeanu”
Marmota (Marmota marmota) și vipera comună (Viperă berus) au fost cele două specii faine pe care le-am fotografiat sâmbătă, în Munții Făgăraș.
Am ajuns acolo speriat de temperaturile ridicate din sudul României, temperaturi care m-au făcut să renunț la visele cu balaurul din Dobrogea sau la cele cu febletea mea neagră din Dâmbovița.
Continue reading “Marmota (Marmota marmota) – Întâlnire surpriză în Munții Făgăraș”
Credeam că luna august e una moartă pentru fieldherping și că nimic interesant nu se poate întâmpla pe aceste călduri, însă am descoperit Pădurea Căldărușani, iar acolo am întâlnit o specie care până de curând îmi era străină: broasca mică verde (Pelophylax lessonae).
Sfârșitul săptămânii trecute m-a prins tare nehotărât. Mi-a fost greu să aleg între o drumeție prin Dobrogea sau una prin Bucegi, așa că am plecat după viperele din județul Cluj.
După o primăvară capricioasă, fără realizări extraordinare (excluzând aici expediția din Milos) și doar două ture ceva mai faine vara aceasta, în Bulgaria și în Dobrogea, excursia după viperele din județul Cluj mi-a prins foarte bine. Mi-a plăcut atât de mult încât m-am hotărât să scriu din nou pe blog, după o pauză de două luni.
Continue reading “Viperele din județul Cluj – Iulie 2018”
Îmi doream de mult să ajung în Milos pentru a fotografia una dintre cele mai rare vipere din Europa, Macrovipera lebetina schweizeri.
Am avut nevoie de doi ani ca să realizez că în herping e la fel ca în alte ramuri ale vieții. Dacă nu-ți pierzi mințile, iți pierzi timpul! 🙂
Scriu asta pentru că cele mai frumoase expediții de până acum au fost cele care păreau irealizabile la prima vedere.
În spatele fotografiilor mele cu vipere stau luni întregi de planuri, sacrificii, drumuri interminabile și mai ales fericirea viselor împlinite. Cam asta s-a întâmplat și în cazul expediției din Milos.
Continue reading “Macrovipera lebetina schweizeri – Vipera din Milos”