Vipera din Milos – Macrovipera lebetina schweizeri

Am avut nevoie de doi ani sa realizez ca in herping e la fel ca in alte ramuri ale vietii. Daca nu-ti pierzi mintile, iti pierzi timpul! 🙂

Scriu asta pentru ca cele mai frumoase expeditii de pana acum au fost cele care pareau irealizabile la prima vedere.

In spatele fotografiilor mele cu vipere stau luni intregi de planuri, sacrificii, drumuri interminabile si mai ales fericirea viselor implinite. Cam asta s-a intamplat si in cazul expeditiei din Milos.

Imi doream de mult sa ajung pe insula pentru a intalni si fotografia una dintre cele mai rare vipere din Europa, Macrovipera lebetina schweizeri.

Am crezut ca o sa fie greu sa gasesc un nebun care sa mearga cu mine 1400km doar ca sa fotografiem vipera din Milos, dar am gasit trei! Impreuna cu Olimpia, Tavi si Ruxi am avut una dintre cele mai frumoase expeditii. 🙂

Ne-am hotarat sa realizam aceasta tura in afara sezonului turistic, asa ca principala noastra problema a fost transportul. Pentru ca nu am reusit sa gasim legaturi decente, am mers cu masina pana in Atena, iar mai departe ne-am continuat drumul cu feribotul.

Nici conditiile meteo nu au fost cele mai bune. Vantul a suflat cu putere in primele zile si ne-a incurcat putin planurile, insa cu temele bine facute de acasa si cu o buna strategie de cautare adaptata conditiilor meteo, am reusit o tura pe care cu siguranta nu o vom uita. 🙂

As avea multe de povestit, dar o sa incerc pe cat posibil sa las fotografiile sa redea atmosfera si experientele traite acolo.

Ajunsi in Milos, am pornit sa cautam vipera. E greu sa te hotarasti de unde sa incepi pentru ca insula arata minuntat, un fel de paradis al reptilelor.  😀

Soparlele erau peste tot, insa imi doream atat de mult sa vad vipera din Milos incat le-am ignorat in prima parte. Am schimbat cateva habitate si am incercat aproape toate locurile recomandate de prieteni.

Spre sfarsitul zilei ne-am gandit sa testam si un loc din estul insulei. In est populatia de vipere nu este asa de mare precum cea din vest, dar am considerat ca merita sa facem o recunoastere.

Desi am avut sentiment bun de cum vazut locul, eram foarte obosit si nu am putut sa ma implic foarte mult in cautari. In timp ce eu ma plimbam pe asfalt si analizam pietrele si tufele de pe marginea drumului, Olimpia a dat nas in nas cu prima vipera. A strigat la mine, dar cand am ajuns in locul cu pricina, doar am auzit cum pufaia dintr-o tufa uriasa si oricat am incercat, nu am reusit sa o vad. Norocul nostru a fost ca la nici un metru de tufa era un alt exemplar de Macrovipera lebetina schweizeri.

Am visat o iarna intreaga aceasta specie si nu-mi venea sa cred ca suntem fata in fata. 🙂

Vipera din Milos (Macrovipera lebetina schweizeri)

 

 

Am terminat aceasta sedinta foto si am plecat spre oras. Nu stiu altii cum ar fi sarbatorit, dar eu nu puteam sa aleg altceva.

Cu prima vipera fotografiata si cu ceva gyros pe masa, m-am relaxat complet si am privit cu alti ochi restul expeditiei.

In zilele urmatoare am incercat sa ne focusam si pe alte specii prezente pe insula. Usor, usor am inceput sa cunoastem locurile si sa diversificam tipurile de habitat pe care am realizat cautarile.  Nu stiu cum se face ca tot vipera ne iesea in cale cel mai des, iar ispita unei sedinte foto era prea mare ca sa rezist. 😀

Pe insula exista si doua specii adorabile de gecko. Din fericire am reusit sa le intalnim pe ambele. 🙂

Hemidactylus turcicus

Mediodactylus kotschyi

Dupa primele doua zile ne-am gandit ca ar trebui sa fim recunoscatori pentru speciile gasite si am considerat ca e timpul ofrandelor! 🙂

A venit Pastele! Fara friptura, cozonac si pasca ce poti sa faci? Noi ne-am gandit sa vizitam putin insula. 🙂

Iar in pauza dintre doua plaje, mai gaseam cate o vipera. 😀 Ne doream Telescopus fallax sau Zamenis situla, insa tot Macrovipera lebetina schweizeri ne iesea in drum. Pai puteam sa o lasam nefotografiata?

Am continuat turul insulei si am ajuns la Sarakiniko. Acesta este cu siguranta unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut in Grecia. 🙂

Incarcati de energia acestui loc minunat, ce credeti ca ne-a iesit in cale? Telescopus fallax? Zamenis situla? Nu! Macrovipera lebetina schweizeri! :)) Au tot fost vreo zece exemplare pe durata expeditiei. 😀

 

Olimpia a fost in mare forma pe durata acestei expeditii si a sesizat fiecare miscare de pe teren. 😀

Nici Tavi si Ruxi nu au fost mai prejos si impreuna am format o echipa tare faina. Pe ei i-am surprins si in timpul unei sedinte foto. Ce le-o fi placut lor la acea roca, inca nu pot sa-mi dau seama. 😀

Eu m-am chinuit trei dimineti la rand sa scot o testoasa ramasa captiva intr-un bazin. Fara succes! Apucam sa o vad si imediat se scufunda. Mauremys rivulata – Specie noua pentru mine… inca fara poza.

Ah! Era sa uit! Sa nu credeti ca daca am fost la 1400km distanta de casa, iepurasul a uitat de mine. Nu, nu!

I-am trimis si eu inapoi o imbratisare de pe insula, nu l-am lasat asa! 😀

Bun! Revenind acum la treburi serioase, intre atata distractie si voie buna, am facut si ceva herping.

Telescopus fallax

O mare bucurie sa revad aceasta specie! 🙂

Podarcis milensis

O superba soparla ce poate fi intalnita in cateva insule din Grecia. Noi am fost fascinati de ea, insa am reusit cu greu sa fotografiem cateva exemplare in situ.

Nu puteam sa vizitam insula fara sa ne facem o poza la Vipera lebetina bar. 🙂

In timpul plimbarilor ne-am adus aminte si de impactul pe care traficul auto il are asupra speciilor de reptile si amfibieni din intreaga lume. Un exemplar de Macrovipera lebetina schweizeri calcat de masina cel mai probabil imediat dupa ce s-a hranit cu o pasare.

In ultima zi am incercat sa ne concentram atentia pe Zamenis situla, o specie pe care ne-am dorit foarte mult sa o vedem. Am vizitat locuri noi din insula, ne-am incercat norocul chiar si in imprejurimile fermelor, acolo unde se spune ca e mai usor de intalnit. Am cerut parerea altor persoane care au vizitat insula si care l-au vazut. Nu a fost sa fie. Am ramas cu pesiajele frumoase pe care le-am admirat si cu un pui de Macrovipera lebetina schweizeri pe care l-am gasit sub ultima piatra ridicata in acea seara. 🙂

Ne-am incheiat ziua fotografiind apusul chiar din marginea orasului Adamas.

Ca tot a venit vorba despre Adamas. Un oras micut, dar cochet. O poza pe care am realizat-o inainte de plecare. 🙂

Si sa nu creada cineva ca din Milos am plecat cu mana goala… Pardon! Cu manusa goala am vrut sa spun. 🙂

Ultimul popas: Bulgaria!

Nu puteam sa traversam aceasta tara fara sa aruncam un ochi si prin curtea ei. Pe drumul de intoarcere am facut o scurta oprire si nu a fost in zadar. 🙂

Vipera ammodytes

Anguis colchica

Lacerta viridis

Podarcis muralis

 

Cam asta a fost povestea din Milos. O expeditie pe care eu cel putin nu o voi uita. Pentru finalul articolului am pastrat o poza realizata de Tavi. O imagine de suflet! 🙂

Toate cele bune! 🙂