Duminica la pădure – Vipera lui Nikolsky

Duminică am plecat din casă cu gândul să caut Vipera lui Nikolsky. Entuziasmat de vremea făină, m-am hotărât să merg cu prietenii la o pădure, nu foarte departe de București. M-am gândit că deși e abia 5 martie, e suficient de cald și avem șanse.

Am pornit relaxat la drum pentru că aveam un plan de rezervă, să legăm hamacele și să ne bucurăm în liniște de falafelul pregătit de Marian .

Ajunși în locație, nici nu am coborât bine din mașină și am găsit o baltă cu tritoni. De fotografiat nu se punea problema. Am încercat să fac primul meu video cu un GoPro, dar fără prea mare succes. M-am mulțumit cu broaștele pe care le-am găsit la marginea bălții, iar apoi mi-am continuat drumul spre pădure.

Semnele bune au continuat să apară, câțiva juvenili de gușteri mișcau prin iarbă și un șarpe de casă ne privea liniștit dintr-o tufă cu mărăcini.

Vipera lui Nikolsky (Vipera berus nikolskii) – surpriza zilei.

Obișnuit că viperă lui Nikolsky stă în locurile greu accesibile și că în căutarea ei capeți zgârieturi serioase, nici nu mi-a venit să cred atunci când am văzut-o într-un morman de crengi. Nu m-am dezmeticit bine că a și dispărut.

Singurele lucruri pe care le-am văzut în următoarea oră, au fost viorelele proaspăt apărute în pădure și câteva insecte.

Ne-am hotarat sa cautam un loc bun pentru a monta hamacele, iar atunci cand ma asteptam mai putin a aparut si febletea mea.

Mai departe e greu sa descriu bucuria traita. Asteptam acest moment din noiembrie, iar iarna nu a parut niciodata mai lunga. Oricat am incercat sa-mi alin dorul de serpi cautand pasari si animale, nu am reusit.

De hamace nu am mai avut timp, am savurat falafelul si am testat putin noua husa de camuflaj.

Mai departe e greu să descriu bucuria trăită. Așteptam acest moment din noiembrie, însă iarnă nu a părut niciodată mai lungă. Oricât am încercat să-mi alin dorul de șerpi căutând păsări și animale, nu am reușit. De hamace nu am mai avut timp, am savurat falafelul și am testat puțin nouă husă de camuflaj. :))

În încheiere las o poză tot de duminică, cu cel mai mare gușter pe care l-am văzut vreodată.

Toate cele bune! 🙂