Fotograf de natura si wildlife
Abia așteptam luna septembrie ca să ies în teren după reptile și amfibieni. Dupa o vară grea, toamna a venit ca o adevărată gură de aer.
Continue reading “Reptile, amfibieni și voie bună – Septembrie 2017”
Din 2016 doar asta visez, reptile și amfibieni. Sunt fascinat de lumea lor, una foarte mare și misterioasă.
Până și cei mai buni specialiști sunt uneori surprinși de anumite întâmplări.
În România există 44 de specii de reptile și amfibieni, iar în ultimul an, de când colind țara pentru a le găsi și fotografia, am acumulat multe informații faine.
Pe unele le-am aflat de la prieteni, pe altele le-am citit prin cărți sau pe site-uri de specialitate (Vald sau Doru), dar pe cele mai multe le-am însușit în teren.
La rândul meu, le-am spus mereu prietenilor și apropiaților povești. Unele i-au impresionat, altele i-au speriat. Acum, m-am gândit să scriu un articol cu subiectele care au stârnit cele mai mari curiozități despre reptile și amfibieni.
Acesta este de departe subiectul care stârnește cele mai multe reacții.
Cum? Boa în România? Nu se poate? Cât de mare e?
Am avut parte chiar și de două întâmplări haioase. O persoană m-a întrebat pe Facebook despre existența lui. Era foarte speriată că există boa de nisip în România și ea nu mai poate să meargă liniștită în Vama…
În altă zi, eram în vizită la un prieten și vorbeam la telefon despre o tură la boa. Prin preajma erau și două prietene care au sărit ca arse că vor și ele în BOA – Beat of Angels Club… ok :))
Revenind la lucruri mai serioase, boa de nisip există în România. A fost considerat dispărut aproape 80 de ani și a fost redescoperit primul exemplar viu în 2014.
Nu este acel boa pe care îl știm din filme și nu ajunge la dimensiuni mari.
Boa de nisip este un șarpe inofensiv, cu aspect îndesat, care ajunge la maxim 80 cm. Acesta este probabil cel mai rar șarpe din România, însă mă pot lăuda că vara trecută am văzut două exemplare. Anul acesta am reușit să văd doar unul, în expediția din Israel.
La prima vedere este greu să faci diferența între cap și coadă, iar atunci când se simte amenințat, își ascunde capul și își scoate coada la înaintare pentru a induce prădătorii în eroare.
Când se simte amenințat, șarpele de casă elimină o substanță urât mirositoare, iar dacă acest lucru nu dă randament, se preface mort. Se preface atât de bine încât parcă te apucă mila și vina. Din când în când mai adună cu limba câteva particule din aer să tatoneze terenul, în rest e mort de-a binelea.
Acest fenomen se numește tanatoză.
Broasca de mlaștină are unul dintre cele mai interesante ritualuri de împerechere. Acest eveniment are loc o dată pe an, iar în timpul lui, masculii acestei specii devin albaștri. În rest, ei sunt maro.
La doar doi de pași de locul unde am fotografiat broasca albastră, am trăit să văd o altă întâmplare faină. Am scos un brotăcel dintr-o capcană antropică, iar acesta era gri-maro. În mai puțin de 20 de minute, a revenit la culoarea lui normală, verde. Cel mai probabil acest fenomen a avut loc din cauza stresului termic.
Există specii de șerpi în România, ale căror pui sunt complet diferiți la colorit față de adulți. Am văzut personal asta la două specii și mai știu de alte două specii la care se întâmplă la fel.
Există pui de vipera de silvostepă cu colorit criptic care la maturitate devin negri. Puii de șarpe rău arată și ei diferit față de adulți. Știu sigur că și puii de balaur sau de șarpele lui Esculap sunt diferiți, dar cu ei încă nu am poze.
Sunt câteva specii care atunci când se simt amenințate adoptă reflexul Unken, o poziție defensivă prin care își arată abdomenul viu colorat pentru a te atenționa că dețin o toxină.
În anumite zone, viperele sunt denumite popular năpârci, iar de aici pleacă o groază de confuzii. În realitate, năpârca nu doar că nu e viperă, ea nu e nici măcar șarpe. Este o șopârlă fără picioare! Ca oricare alte șopârlă de la noi, nu este veninoasă și nu prezintă niciun pericol pentru om, iar dacă o apuci de coadă, o să renunțe la ea în încercarea de a-și salva viața.
Sunt puține motive pentru care nu îmi plac denumirile populare, iar unul dintre ele este acesta cu broaștele râioase.
Bufo bufo este denumită popular broască râioasă brună, iar Bufotes viridis este denumită broască râioasă verde. Nici Bufo bufo și nici Bufotes viridis nu sunt purtătoare de râie!!!!
Cred că ar mai fi ceva povești, însă atât îmi aduc aminte în această seară și nici nu prea aș vrea să lungesc foarte mult articolul.
O seară bună! Toate cele bune!
Herpetofauna României cuprinde 44 de specii de reptile și amfibieni, iar eu am reușit să le fotografiez pe toate.
Continue reading “Herpetofauna României – un an de pasiune :)”
Sâmbătă seară am găsit brotăcelul (Hyla arborea), singura specie care îmi mai lipsea, din herpetofauna României.
Când m-am hotărât să văd toate speciile de reptile și amfibieni din România, nu mi-am imaginat nicio secundă că brotacelul o să rămână ultimul. Nu credeam că o să văd boa de nisip, balaurul, viperă de stepă sau alte specii mult mai rare, înaintea lui.
Continue reading “Brotăcelul (Hyla arborea)”
Lumea amfibienilor este fascinantă, dar când mă gândesc că bat uneori sute de kilometri pentru o broască, parcă și eu sunt uimit. Cam așa s-a întâmplat și sâmbătă, atunci când am plecat în toiul nopții în Covasna, pentru a fotografia broasca de mlaștină. (Rana arvalis).
Continue reading “Broasca de mlaștină (Rana arvalis)”
Capcanele antropice (canalele, bazinele cu apă etc.) reprezintă adevărate pericole pentru reptile, amfibieni și alte animale.
Atunci când ies în teren iau cu mine minciogul, frontala și câțiva metri de cordelină, pentru că acestea sunt esențiale în operațiunile de salvare.
Continue reading “Capcanele antropice – Reptile, amfibieni și alte animale”
Duminică am plecat din casă cu gândul să caut Vipera lui Nikolsky. Entuziasmat de vremea făină, m-am hotărât să merg cu prietenii la o pădure, nu foarte departe de București. M-am gândit că deși e abia 5 martie, e suficient de cald și avem șanse.
Continue reading “Duminica la pădure – Vipera lui Nikolsky”