“Mistrețul cu colți de argint” a fost una dintre poeziile mele preferate în copilărie. Au trecut anii și poezia încă mi-e dragă, iar pasiunea pentru mistreți a rămas și ea. Ne-am tot întâlnit în ultimii doi ani și pot să spun că am avut ocazia să realizez câteva fotografii faine, dar întâlnirea de pe 29 decembrie le-a întrecut pe toate.
Cătălin știe bine pădurile de pe lângă Plopeni și se întâlnește mereu cu mistreți și urși. De multă vreme mă țineam să fac o tură cu el, dar abia sâmbătă am reușit.
Întâlnirea cu mistrețul.
Îmi imaginăm că o să ne plimbam prin pădure și că probabil o să vedem un mistreț în depărtare.
Adevărul e că am văzut unul și a fost greu de fotografiat printre mărăcini. Am stat față în față poate mai bine de cinci minute. I-am distins silueta în tufele din marginea potecii și am încercat să realizez câteva fotografii. Focalizarea automată nu a putut să treacă de cei câțiva metri de mărăcini care ne separau, așa că am încercat un focus manual. Nu a ieșit mare lucru nici așa , dar nu e despre fotografie, cât e despre emoția pe care o ai atunci când te întâlnești cu natura.
Wildlife și emoții!
După ce am savurat momentul, ne-am hotărât să ne vedem în continuare de drum. Foiala noastră l-a speriat și uite așa a apărut surpriza, acesta a ieșit din mărăcini împreună cu alți cinci indivizi și au trecut în mare viteză pe lângă noi. Nu exagerez cu nimic atunci când spun pe lângă noi, pentru că au trecut la maxim doi metri. Un moment pe care nu cred o să-l uit curând și o emoție pe care nu aș putea să o descriu nici în alte 1000 de caractere. Au făcut apoi o buclă prin tufe și au traversat poteca.
Pe drumul de întoarcere, ne-am întâlnit iar cu turma de mistreți. De această dată nu ne-au simțit și am apucat să fotografiez unul printre copaci. Nu se compară cu cele pe care le-am realizat în vara prin Dâmbovița sau Dobrogea. Din punct de vedere al experienței trăite, depășește însă cu mult toate celelalte întâlniri.
E ultimul post pe blog din acest an, așa că va doresc un 2019 cu multe ieșiri faine în natură.
Toate cele bune! 🙂