Herpetofauna României – un an de pasiune :)

Herpetofauna României cuprinde 44 de specii de reptile și amfibieni, iar eu am reușit să le fotografiez pe toate.

Natrix tessellata – primul șarpe din herpetofauna României

În urmă cu fix un an, am plecat pentru prima dată în căutarea unui șarpe. Pe 15 mai 2016, am ieșit la o tură pe Lacul Morii, cu intenția de a fotografia șarpele de apă.

Îl cunoscusem de puțîn timp pe Vlad, omul fără de care nu aș fi acumulat nici jumate din experiențele trăite în acest an, iar după ce i-am citit blogul și m-am minunat de ce am văzut acolo, m-am gândit că tare mi-ar plăcea să încerc și eu o astfel de activități.

Am ajuns pe malul lacului și am încercat să respect exact recomandările primite, însă nu a fost deloc ușor.

Am umblat 2-3 ore, am văzut câțiva șerpi pe care nu am apucat să îi fotografiez, iar ca totul să fie complet, am alunecat și am căzut în apă .

Ud, plin de noroi și cu obiectivul ciobit, mă îndreptăm supărat spre casă , când mi -au atras atenția câteva șopârle . Cu ochii după ele, la picioare m-am trezit cu un pui de șarpe.

Acesta părea mult mai liniștit decât ceilalți pe care îi văzusem înaintea lui, dar habar nu aveam ce să fac. Aveam o vagă impresie că în București nu există șerpi veninoși , dar pentru că nu știam să fac diferența între ei, am aruncat repede o privire pe Google.

Oamenii alături de care am descoperit herpetofauna României

Mi-au plăcut mereu șerpii și mi-au stârnit curiozitatea, dar acela a fost momentul în care am realizat că asta îmi doresc să fac.

Am început să mă documentez și să ies mai mult în teren. Pe sora mea Olimpia a prins-o repede microbul, pe Marian la fel, iar la scurt timp de la tura de pe Lacul Morii, am întâlnit și alți oameni pasionați de herpetofauna României și nu numai.

L-am cunoscut pe Doru, un mare iubitor de natură, un om de la care am învățat multe lucruri. Tot de la el am furat și microbul cu hamacul.

Mihai a fost primul care mi-a arătat o viperă cu corn, un șarpe pe care îmi doream să îl văd de mulți ani. Îmi aduc și acum aminte cum m-a păcălit că e șarpe de apă.

Cu Dan și Gabi am împărțit prima tură din Dobrogea și am fost frați de suferință. Am făcut toți trei insolație.

În tura din Făgăraș am cunoscut-o pe Corina, dar și pe fieldherperul meu preferat, Maria.

Să mai spun că împreună cu ele am găsit și primul balaur?

Cu Tavi am colindat din Cluj până în Dobrogea, iar cu Romina am găsit ultima specie din cele 44 prezente în herpetofauna României, brotăcelul.

Câteva dintre întânirile frumoase din herpetofauna României în 2016

A fost un an în care am respirat pasiune pentru herping, iar tot timpul liber pe care l-am avut, l-am dedicat acestei activități.

Cum aș putea să uit zilele în șir de umblat prin pădurile dambovitene, în căutarea viperei lui Nikolsky?

Când am găsit boa de nisip, m-am ciupit că să mă asigur că nu visez. Nu îmi venea să cred că îl am în față ochilor.

Despre întâlnirea cu balaurul, am mai scris într-un articol mai vechi, o altă poveste faină.

Amintiri frumoase am și de la Vadu. Acolo am fotografiat șopârla de nisip și tot acolo eram și când a fost semnalată țestoasa marină.

Pentru vipera de stepă moldovenească am alocat o tură de trei zile. Nici nu mi-am imaginat că o s-o găsesc în primele 20 de minute.

Finalul de an în Bulgaria și în căutarea rațelor sălbatice

Anul de herping l-am încheiat într-un mod frumos, în sudul Bulgariei, iar pe timp de iarnă am colindat lacurile din oraș, cu ochii după păsări.

2017 – Continuă aventurile în natură

Primăvară anului 2017 a început în forță. Am fugit în miez de noapte la Covasna, să admir broasca de mlaștina, în forma ei albastră.

Am colindat prin Grecia și Bulgaria după specii noi, iar poate cel mai important lucru pentru mine, a fost descoperirea unei populații noi de vipera lui Nikolsky.

Uneori, în goana după reptile și amfibieni, am întâlnit și alte vietăți frumoase sau flori:

Răsăriturile de soare, au rămas și ele printe preferatele mele.

Când nu am ieșit în teren, am promovat herpetofauna online, în special șerpii, subiectul cel mai sensibil pentru oameni.

Am încercat prin povești, fotografii, interviuri sau orice alt mijloc, să demonstrez că legendele despre ei sunt false, că nu sunt nici de departe acele bestii pe care noi ni le imaginăm.

Am observat însă, că puterea exemplului este uriașă, oamenii au reacționat mult mai bine la acțiunile pe care le-am făcut, decât la ceea ce am povestit.

A trecut un an în care am realizat și învățat așa lucruri faine, încât parcă fac asta de o viață.  Sunt fericit atunci când ies în teren, dar parcă sunt și mai fericit atunci când pot la rândul meu să îi apropii pe ceilalți de natură.

În încheiere, vă las un poster cu toate speciile de reptile și amfibieni din România. 🙂

Toate cele bune!