Fotograf de natura si wildlife
Credeam că luna august e una moartă pentru fieldherping și că nimic interesant nu se poate întâmpla pe aceste călduri, însă am descoperit Pădurea Căldărușani, iar acolo am întâlnit o specie care până de curând îmi era străină: broasca mică verde (Pelophylax lessonae).
Sfârșitul săptămânii trecute m-a prins tare nehotărât. Mi-a fost greu să aleg între o drumeție prin Dobrogea sau una prin Bucegi, așa că am plecat după viperele din județul Cluj.
După o primăvară capricioasă, fără realizări extraordinare (excluzând aici expediția din Milos) și doar două ture ceva mai faine vara aceasta, în Bulgaria și în Dobrogea, excursia după viperele din județul Cluj mi-a prins foarte bine. Mi-a plăcut atât de mult încât m-am hotărât să scriu din nou pe blog, după o pauză de două luni.
Continue reading “Viperele din județul Cluj – Iulie 2018”
Îmi doream de mult să ajung în Milos pentru a fotografia una dintre cele mai rare vipere din Europa, Macrovipera lebetina schweizeri.
Am avut nevoie de doi ani ca să realizez că în herping e la fel ca în alte ramuri ale vieții. Dacă nu-ți pierzi mințile, iți pierzi timpul! 🙂
Scriu asta pentru că cele mai frumoase expediții de până acum au fost cele care păreau irealizabile la prima vedere.
În spatele fotografiilor mele cu vipere stau luni întregi de planuri, sacrificii, drumuri interminabile și mai ales fericirea viselor împlinite. Cam asta s-a întâmplat și în cazul expediției din Milos.
Continue reading “Macrovipera lebetina schweizeri – Vipera din Milos”
Abia așteptam luna septembrie ca să ies în teren după reptile și amfibieni. Dupa o vară grea, toamna a venit ca o adevărată gură de aer.
Continue reading “Reptile, amfibieni și voie bună – Septembrie 2017”
Azi m-am trezit cu gândul la cât de minunată este lumea amfibienilor.
De la modul cum își trăiesc viața , la capacitatea extraordinară de a se schimbă în funcție de diferiți factori și până la culorile lor deosebite, amfibienii sunt creaturi fabuloase.
Continue reading “Lumea amfibienilor – culoare, mister și cei mai frumoși ochi”
În ultimele două săptămâni am fost plecat într-un tur foto prin România. Acesta nu a fost bazat doar pe herping, am vizitat locuri noi, am revăzut oameni dragi și parcă am fost mai aproape de natură ca niciodată. Am colindat peste 2000km, am dormit în hamac, cort, cabană sau mașină, iar la final, după ce am tras linie, mi-am dat seama că m-am bucurat de o libertate la care tânjeam de mult.
Continue reading “Tur foto – August 2017”
Boa de nisip este poate cel mai misterios șarpe din România, iar eu am simțit asta pe propria piele.
Anul trecut am găsit două exemplare în luna iulie, iar în ultimul an am fost de peste 15 ori plecat să-l revăd și nu am avut noroc.
Săptămâna trecută mi s-a făcut un dor cumplit de această specie și m-am hotărât să fac o haiducie. Ce-i drept, în primăvară am văzut boa de nisip, însă întâmplarea a avut loc în Israel, iar acolo parcă nu e același sentiment deosebit.
Continue reading “Boa de nisip – Săptămâna Eryx jaculus”
Pentru că în weekendul ce tocmai s-a încheiat a fost foarte cald în sudul țării, am fugit să caut Vipera berus, în Munții Făgăraș.
Continue reading “Vipera berus – Munții Făgăraș”
Din 2016 doar asta visez, reptile și amfibieni. Sunt fascinat de lumea lor, una foarte mare și misterioasă.
Până și cei mai buni specialiști sunt uneori surprinși de anumite întâmplări.
În România există 44 de specii de reptile și amfibieni, iar în ultimul an, de când colind țara pentru a le găsi și fotografia, am acumulat multe informații faine.
Pe unele le-am aflat de la prieteni, pe altele le-am citit prin cărți sau pe site-uri de specialitate (Vald sau Doru), dar pe cele mai multe le-am însușit în teren.
La rândul meu, le-am spus mereu prietenilor și apropiaților povești. Unele i-au impresionat, altele i-au speriat. Acum, m-am gândit să scriu un articol cu subiectele care au stârnit cele mai mari curiozități despre reptile și amfibieni.
Acesta este de departe subiectul care stârnește cele mai multe reacții.
Cum? Boa în România? Nu se poate? Cât de mare e?
Am avut parte chiar și de două întâmplări haioase. O persoană m-a întrebat pe Facebook despre existența lui. Era foarte speriată că există boa de nisip în România și ea nu mai poate să meargă liniștită în Vama…
În altă zi, eram în vizită la un prieten și vorbeam la telefon despre o tură la boa. Prin preajma erau și două prietene care au sărit ca arse că vor și ele în BOA – Beat of Angels Club… ok :))
Revenind la lucruri mai serioase, boa de nisip există în România. A fost considerat dispărut aproape 80 de ani și a fost redescoperit primul exemplar viu în 2014.
Nu este acel boa pe care îl știm din filme și nu ajunge la dimensiuni mari.
Boa de nisip este un șarpe inofensiv, cu aspect îndesat, care ajunge la maxim 80 cm. Acesta este probabil cel mai rar șarpe din România, însă mă pot lăuda că vara trecută am văzut două exemplare. Anul acesta am reușit să văd doar unul, în expediția din Israel.
La prima vedere este greu să faci diferența între cap și coadă, iar atunci când se simte amenințat, își ascunde capul și își scoate coada la înaintare pentru a induce prădătorii în eroare.
Când se simte amenințat, șarpele de casă elimină o substanță urât mirositoare, iar dacă acest lucru nu dă randament, se preface mort. Se preface atât de bine încât parcă te apucă mila și vina. Din când în când mai adună cu limba câteva particule din aer să tatoneze terenul, în rest e mort de-a binelea.
Acest fenomen se numește tanatoză.
Broasca de mlaștină are unul dintre cele mai interesante ritualuri de împerechere. Acest eveniment are loc o dată pe an, iar în timpul lui, masculii acestei specii devin albaștri. În rest, ei sunt maro.
La doar doi de pași de locul unde am fotografiat broasca albastră, am trăit să văd o altă întâmplare faină. Am scos un brotăcel dintr-o capcană antropică, iar acesta era gri-maro. În mai puțin de 20 de minute, a revenit la culoarea lui normală, verde. Cel mai probabil acest fenomen a avut loc din cauza stresului termic.
Există specii de șerpi în România, ale căror pui sunt complet diferiți la colorit față de adulți. Am văzut personal asta la două specii și mai știu de alte două specii la care se întâmplă la fel.
Există pui de vipera de silvostepă cu colorit criptic care la maturitate devin negri. Puii de șarpe rău arată și ei diferit față de adulți. Știu sigur că și puii de balaur sau de șarpele lui Esculap sunt diferiți, dar cu ei încă nu am poze.
Sunt câteva specii care atunci când se simt amenințate adoptă reflexul Unken, o poziție defensivă prin care își arată abdomenul viu colorat pentru a te atenționa că dețin o toxină.
În anumite zone, viperele sunt denumite popular năpârci, iar de aici pleacă o groază de confuzii. În realitate, năpârca nu doar că nu e viperă, ea nu e nici măcar șarpe. Este o șopârlă fără picioare! Ca oricare alte șopârlă de la noi, nu este veninoasă și nu prezintă niciun pericol pentru om, iar dacă o apuci de coadă, o să renunțe la ea în încercarea de a-și salva viața.
Sunt puține motive pentru care nu îmi plac denumirile populare, iar unul dintre ele este acesta cu broaștele râioase.
Bufo bufo este denumită popular broască râioasă brună, iar Bufotes viridis este denumită broască râioasă verde. Nici Bufo bufo și nici Bufotes viridis nu sunt purtătoare de râie!!!!
Cred că ar mai fi ceva povești, însă atât îmi aduc aminte în această seară și nici nu prea aș vrea să lungesc foarte mult articolul.
O seară bună! Toate cele bune!
Visam la un juvenil cu colorit criptic, de când am început să înțeleg care este treaba cu Vipera berus nikolskii.
De un an, de când merg să fotografiez această viperă, am găsit doar adulți negri și mereu m-am întrebat oare cum sunt juvenilii? Tot negri sau sunt diferiți?
La începutul lunii, am avut surpriza să văd într-o poză, un juvenil cu colorit criptic și asta m-a motivat să ies și mai mult. Povestea aici.
Continue reading “Juvenil cu colorit criptic – Vipera berus nikolskii”