Fotograf de natura si wildlife
Pisica sălbatică a fost vedeta ultimelor întâlniri, dintr-o serie de ture faine pe care le-am făcut weekendurile trecute.
Am parcurs peste 50km la pas și m-am bucurat de câteva dimineți fabuloase, la limita iarnă-primăvară. Bine, iarnă e mult spus, dar ca idee.
Continue reading “Pisica sălbatică și alte frumuseți ale pădurii”
Cervidele sunt unele dintre animalele mele preferate și m-am hotărât să le dedic un articol pe blog.
Multe persoane cred că cerbul este masculul căprioarei sau nu știu să facă diferența între cerbul comun și lopătar, iar în alte detalii nici nu mai intru.
În 2016, atunci când am făcut primii pași spre fotografia de wildlife, nu știam mai nimic despre aceste animale, dar în ultimii ani am învățat câte ceva, atât din experiența din teren, cât și din ce am citit prin cărți sau diverse articole.
Continue reading “Cervidele din România”
Brăhnitul este sunetul scos de căprioare și căpriori atunci când se sperie sau când li se pare ceva suspect. Bine, nu doar căprioarele brăhnesc, am auzit de-a lungul timpului și cerbi brăhnind.
Continue reading “Brăhnitul căprioarei din pădurea de salcâm”
Cu lecțiile făcute de anul trecut, în weekend m-am plimbat prin Dobrogea. Știam că e un moment bun pentru observarea și fotografierea oaspeților de iarnă, așa că am vizitat locurile pe care le-am descoperit în urmă cu un an.
Continue reading “În căutarea lebedelor de iarnă și a gâștelor sălbatice. Weekend dobrogean.”
Am umblat prin multe păduri în ultimii ani, dar dintre toate, una mi-a rămas în suflet. Am început să o descopăr în 2020 si de atunci am fost de multe ori pe cărările ei, iar în timp am adunat o mulțime de aventuri, de imagini și de povești.
Atunci când vorbesc cu Marius și planificăm o tură, avem denumirile noastre pentru fiecare loc de acolo. La stejarul tăiat, la baloți, linia cu stejarul, drumul cu jderul, drumul din păduricea de salcâm și multe altele.
Pe 24 ianuarie am făcut primul drum la Vadu din acest an. M-am trezit devreme și am plecat să prind răsăritul. Constanța și împrejurimile erau îmbrăcate în chiciură și deja îmi imaginam cum prind peisaje de poveste. M-am apropiat de Vadu, dar parcă intrasem în altă lume. Aproape că nimic nu mai semăna cu ce era în Constanța, poate doar frigul care te pătrundea până la oase. Probabil că aerul sărat schimbase complet peisajul.
Continue reading “Răsărit la Vadu”
Pe malul Buzăului am avut parte de multe întâlniri frumoase, iar abia acum, când stau și mă gândesc la cele 16 luni petrecute în Geoparcul U N E S C O Ținutul Buzăului, îmi dau seamă că acel loc mi-a rămas în suflet. Bine, tot Ținutul Buzăului mi-a rămas în suflet, asta clar, dar parcă nu pot să-mi iau mintea de la diminețile magice de pe malul râului. Ce lumină! Ce atmosferă! Deși era unul dintre cele mai accesibile locuri pentru mine, nu am umblat pe acolo atât de mult cât ar fi meritat. În acele momente, gândul meu zbura spre urși și lupi, iar pentru ei mă deplasam în alte colțuri ale Ținutului.
Continue reading “Dimineți pe malul Buzăului”
Natura a arătat superb la limita dintre toamnă și iarnă, deși această graniță a fost una atipică după părerea mea. Cu un sfârșit de noiembrie de vis, în care am prins un episod superb cu zăpadă, la un decembrie cald, care în cele mai multe zile ale lui a arătat ca un octombrie târziu.
Am cuprins în acest articol imaginile pe care le-am realizat după 18 noiembrie, atunci când am făcut recapitularea anului 2023. Inițial m-am gândit să actualizez acel articol, dar apoi mi-am dat seama că sunt multe imagini și că poate e mai bine să tratez această perioadă separat. O perioadă tare faină, în care natura e fascinantă, deși trece prin schimbări mari. Animalele încep să miște din ce în ce mai mult, iar după câteva luni secetoase, parcă se bucură de câțiva stropi de ploaie.
Continue reading “Natura la limita dintre toamnă și iarnă”
Deși am fost mai mereu prins, în 2023 mi-am optimizat bine timpul. Am învățat să mă adaptez la zonele frecventate, dar și la mișcările pe care animalele le fac în funcție de anotimp.
Dacă în 2016 fotografiam reptile și amfibieni, iar în 2018 am făcut primii pași spre mamifere, anul acesta am descoperit lumea păsărilor. A fost fantastic! După doi ani mai dificili, anul acesta mi-am regăsit plăcerea nebună de a ieși în natură, de a trage de mine fără să simt oboseala sau alt efort, iar asta s-a întâmplat datorită dimineților și serilor petrecute pe malul bălților, în preajma păsărilor.
Dobrogea e una dintre cele mai frumoase regiuni ale țării, fără discuție. Are ispite la tot pasul, nu ai cum să o vizitezi și să te plictisești.
Eu am început să o descopăr în facultate, într-o practică geologică. Am plecat cu gândul la minerale și roci, dar totul s-a năruit când am văzut prima țestoasă dobrogeană. Am fost fascinat de întâlnirea cu acea bătrână doamnă a Dobrogei. Am văzut apoi șopârle, popândăi, păsări și câțiva șerpi de apă. Visam pe atunci să întâlnesc o viperă cu corn, dar nu a fost să fie. Nu a fost să fie nici câțiva ani mai târziu, când ieșeam primăvară de primăvară cu prietenii prin Munții Măcinului. Eram mai tânăr și credeam că știu Dobrogea la acea vreme, nici nu-mi imaginam că poate nu mi-ar ajunge o viață să o documentez cum trebuie, din scoarță în scoarță. Continue reading “Dobrogea și lumea păsărilor – 2023 începe cu noi provocări”