Deși am fost mai mereu prins, în 2023 mi-am optimizat bine timpul. Am învățat să mă adaptez la zonele frecventate, dar și la mișcările pe care animalele le fac în funcție de anotimp.
Dacă în 2016 fotografiam reptile și amfibieni, iar în 2018 am făcut primii pași spre mamifere, anul acesta am descoperit lumea păsărilor. A fost fantastic! După doi ani mai dificili, anul acesta mi-am regăsit plăcerea nebună de a ieși în natură, de a trage de mine fără să simt oboseala sau alt efort, iar asta s-a întâmplat datorită dimineților și serilor petrecute pe malul bălților, în preajma păsărilor.
Am descoperit locuri noi, am căutat cerbi mai mult ca niciodată, am pozat primele mele vipere de stepă în Deltă și m-am reîntâlnit cu vipera otomană și cu balaurul. Au fost multe întâlniri frumoase și zeci de mii de fotografii declanșate, așa că am împărțit articolul, cronologic, în mai multe momente:
“Dimineți cu cerbi”
“Vânt de Vadu”
“Primăvara – natura revine la viață”
“Grecia 2023 – vipera otomană și vulturii”
“Sfântu – miros de sălcioară și prima mea viperă de stepă în Delta Dunării”
“Colecția primăvară – vară”
“Lumea păsărilor”
“Toamna – boncănitul cerbilor și lumea ascunsă din păduri”
Dimineți cu cerbi
A devenit o tradiție ca în primele zile ale anului să ies cu Marius în teren și să căutam cerbi. E al treilea an la rând când facem asta și ne iese. Bineînțeles că pe lângă cerbi, apar și alte animale faine.
Vânt de Vadu
Ca să fiu sincer, am furat acest titlu de la Lorena, o colegă ce m-a însoțit în vreo două ture la Vadu. Am prins zile cu un vânt greu de descris. Doar sutele de păsări pe care le vedeam ne-au făcut să uităm de vânt.
Au fost experiențe noi pentru mine și totul a pornit de la un gând pe care l-am avut pe la începutul anului. Aveam deja șapte luni petrecute prin Dobrogea și mi se părea că nu profit suficient de potențialul pe care zona îl are. M-am hotărât să ies mai mult și a fost bine. Începuturile nu sunt ușoare, dar știam asta deja și nu m-am lăsat păcălit.
Primăvara – natura revine la viață
Primăvara e clar unul dintre cele mai bune anotimpuri pentru fotografia de natură și îmi confirmă asta întâlnirile pe care le am an de an. După câteva luni de frig, natura începe să revină la viață și e o plăcere să o descoperi.
Cum altfel aș putea să încep primăvara, dacă nu cu feblețea mea neagră?
Grecia 2023
Cu vipera otomană în gând, am revenit pentru a treia oară în același loc. Pentru că la ultima tură acolo, nu am avut noroc de vreo întâlnire cu ea, anul acesta am plecat cu emoții. Nu a fost cazul pentru că ochiul de vultur al Olimpiei a văzut un juvenil din primele minute petrecute pe acolo. Ursilan a fost și el cu noi și am fotografiat umăr la umăr.
M-am distrat tare în Grecia, alături de oamenii la care țin. Am mâncat bine, am explorat mult și ne-am atins cele două ținte propuse: vipera otomană și vulturii. Restul au fost bonus.
Sfântu – miros de sălcioară și prima mea viperă în Delta Dunării
Vipera de stepă în Delta Dunării, un vis din 2016 pe care l-am îndeplinit anul acesta.
M-a izbit mirosul de sălcioară înflorită, din primul moment când am ajuns la Sfântu. Inițial nu știam ce miroase așa de frumos, dar până la urmă am descoperit sursa.
Am stat în camping și m-am plimbat cât m-au ținut picioarele.
Am prins vreme capricioasă, dar a ieșit perfect. Am plecat cu iubita mea și ne-am alăturat unei echipe de biologi care cercetează herpetofauna din zonă. Datorită lor am văzut câteva vipere și un șarpe de casă deosebit.
Profit de această ocazie și las aici link către o carte scoasă de băieți, Amfibienii și Reptilele din România. Eu am cumpărat-o și îmi place la nebunie.
Colecția primăvară – vară
Am inclus aici toate pozele pe care le-am surprins în sfârșitul primăverii și începutul verii. A fost nebunie! De la trei balauri găsiți într-o săptămână, la primii cerbi pe care i-am surprins vara. De la câmpuri cu maci, la vipere cu corn.
M-am reîntâlnit cu cei mai vechi prieteni ai mei și am fost împreună să căutăm ciuperci și să fotografiem orhidee.
Lumea păsărilor
Iulie și august au fost cele mai mari surprize de anul acesta. Obișnuit cu mișcarea slabă în vreme de caniculă, m-am hotărât să-mi încerc norocul la păsări. Ce a urmat e greu de descris într-un articol, a fost de poveste. Am profitat de fiecare timp liber pe care l-am avut. Diminețile și serile le petreceam la baltă, iar nopțile făceam lungi plimbări, în căutarea răpitoarelor.
Toamna – boncănitul cerbilor și lumea ascunsă din păduri
Toamna e rezervată an de an pentru pădure și pentru spectacolul pe care cerbii îl fac la boncănit. Pentru mine e o perioadă foarte frumoasă, dar grea, mega obositoare. Anul acesta chiar mi-am propus să o las mai moale în perioada boncănitului. Să ies, dar să nu mai trag atât de tare. Ce să las mai ușor că la prima tură am asistat la un spectacol ireal și mi-am pierdut mințile. Am ieșit în toate weekendurile de la începutul lunii septembrie și până acum, plus vreo câteva zile de concediu.
Boncănitul cerbilor s-a domolit la începutul lui octombrie, dar au urmat lopătarii. Au încheiat și ei spre sfârșitul lui noiembrie, însă cum să stau acasă când în pădure mă așteaptă toamna cu culorile ei și mirosul specific? Nu am putut să lipsesc, așa ca am ieșit iar și iar.
Cam atât am avut de prezentat anul acesta și știu e abia mijlocul lui noiembrie, dar din experiența anilor trecuți, dacă nu scriu articolul când prind o fereastră, nici nu mai apuc să-l fac. Norocul meu că azi plouă și e urât, altfel acest articol nu ar fi existat.