Ținutul Buzăului este cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat anul acesta, așa cum am mai scris în câteva rânduri și pe Facebook.
Colegii îmi spuneau atunci când am început că Ținutul Buzăului nu e un loc, e o experiență, iar după luni bune de umblat pe acolo, pot să confirm că e adevărat. Locuri, animale, mâncare, oameni, proiecte și multe alte întâmplări faine care m-au făcut să-l îndrăgesc imediat.
Am atât de multe lucruri de povestit, încât mi-ar trebui multe articole, dar dacă nu le-am scris la timpul lor, nu vreau sa mă întind acum pe mai multe episoade, ci o să încerc să țin tema blogului și să mă rezum la cele mai faine experiențe din natură. Pentru cei curioși, detalii despre celelalte proiecte sau despre experiențele culinare, găsiți pe profilul meu de Facebook sau pe pagina Ținutului.
Exercițiu de imaginație
Încep cu un exercițiu de imaginație:
Ești fotograf pasionat de natură și iubești tare mult ceea ce faci. Ai renunțat de câțiva ani la evenimente sau orice altceva pentru că acestea te îndepărtau de pasiunea ta, însă a apărut acum ocazia unui proiect de vis și te bagi, deși ai ceva emoții și nu știi cum va fi.
Ajungi în Ținutul Buzăului și te lovești de un teritoriu complet rural, care se întinde pe o suprafață de aproape 1036 km2 și care coincide cu limitele administrative a 18 comune, undeva în zona de curbură a Carpaților, la tranziția dintre dealuri și munți. De unde începi? Poate ai mai trecut prin zonă ca să vizitezi vulcanii, trovanții sau alte obiective, dar acum când ești în căutare de animale sălbatice, de unde zici că începi?
Primele experiențe în Ținutul Buzăului
M-am speriat puțin la primul contact pentru că Ținutul e uriaș și habar nu aveam de unde să încep. Totul era nou, de la relief, la comportamentul animalelor.
Pe baza experiențelor trecute, stiam că lucrurile bune vin în timp, doar că aici era diferit. Dacă prin alte locuri colindate eram de capul meu și îmi asumam “gherlele”, acum era altceva. Eram parte din proiect și trebuia să livrez. Răzvan este managerul Asociației Ținutul Buzăului și este și el fotograf. Știe că treaba asta cu fotografia nu e ușoară și a înteles de la început că e nevoie de timp, dar tot eram stresat. În plus erau multe așteptări și în jur: colegi, prieteni, iubitori ai Ținutului, locuitori pe care i-am întalnit și chiar presa locală.
La început am avut două vise urâte. O dată am visat că nu reușesc să găsesc animale oricât aș încerca, iar altă dată am visat că m-a atacat un urs. Dacă prin Giurgiu, Ialomița, Ilfov sau pe unde umblam înainte, nu era urs, aici existau multe zone în care nu mai puteam să plec de capul meu de la 3 dimineața. Trebuia să fiu precaut pentru că nu știam nimic real despre comportamentul acestui animal.
Primul om pe care l-am întâlnit în Ținutul Buzăului a fost Laurențiu Grigore de la Casa Runcu. Am ajuns acolo ca să ma cazez și cât am stat de vorbă cu el la o cafea mi-a povestit că prin jurul pensiunii sunt locuri cu șacali, căprioare, vulpi, mistreți, fazani și alte lighioane, că merită să încerc. Am ascultat interesat, dar gândul meu zburda deja pe dealuri. Primarul localității Scorțoasa îmi promisese că mă pune în legătură cu un om al locului, care știe bine dealurile. Așa am ajuns în aceeași zi să-l întâlnesc și pe Bobiță.
Doar ce am urcat pe deal și primul subiect ne-a apărut în cale.
Ne-am învârtit apoi un timp pe acolo și semne bune existau. Am văzut căprioare, vulpi și multe urme de mistreți.
Zilele următoare am revenit în zonă și așa am cunoscut-o pe Irina, care în prezent mi-e foarte bună prietenă și e devenit membru voluntar de bază în Ținutul Buzăului.
La prima întâlnire am împărțit două felii de pâine cu pastă de jumări.
Am scris mai sus că nu includ partea culinară în acest articol, dar pasta asta de jumări a făcut senzație, merită! Jofi e soția lui Laur și din mâinile lor ies cele mai faine preparate, greu de descris. Dacă au văzut că nu mă conving să stau prin zonă la fotografiat, mi-au pus două felii de pâine cu pastă de jumări la pachet. Pastă care a legat prietenia mea cu Irina. :))
Timp de vreo 3-4 zile am tot umblat pe aceleași dealuri. Dacă încercam la pândă nu prea era mișcare, daca încercam la pas ne vedeau animalele înainte să le vedem noi.
Am prins câte ceva, dar departe de ceea ce îmi doream.
În ultima dimineață l-am ascultat pe Laur și uite așa am realizat că am alergat zile întregi după căprioare, iar ele erau la doi pași de mine.
Am fost câteva zile plecat și am revenit iar în Ținutul Buzăului. Cu temele făcute, am început direct de unde rămăsesem în tura precedentă, de la căprioare.
De această dată m-am poziționat mai bine și le-am așteptat.
Am plecat la Colți după ce mi-am făcut nebunia, iar acolo l-am întâlnit pe Nicu, colegul meu care s-a născut și locuiește chiar în Ținut. Am ieșit cu el la plimbare, dar am realizat rapid că mi-e aproape imposibil să țin pasul.
Au fost câteva zile foarte frumoase prin Ținutul Buzăului. Am înotat printr-o mare de frunze, am văzut câteva vietăți, am găsit fosile și m-am bucurat de multe apusuri faine. În una dintre zile am găsit un craniu de căprior și am spus eu atunci că probabil a fost mâncat de ceva prădător.
Oh, era să uit. Dacă am povestit despre pasta de jumări a lui Jofi, nu pot să nu menționez și jambonul copt de la Casa Matei. Pe această cale aș vrea să-i multumesc Loredanei care nu doar că m-a corupt cu acest jambon, dar care ne-a ajutat cu orice am avut nevoie în toată această perioadă de când o cunosc. 🙂
Primăvara în Ținutul Buzăului
A venit primăvara și totul s-a schimbat. E drept că am descoperit locuri noi, dar clar și activitatea a fost mai mare. L-am întâlnit pe Cosmin, un băiat din Ținut care mi-a prezentat câteva locuri faine de pe malul Buzăului. Ușor, ușor lucrurile începeau să se lege.
Bineînțeles că nu am lipsit nici de la căprioarele lui Laur.
Papucul doamnei și alte minunății din Ținutul Buzăului
Chiar dacă m-am plâns la acel moment că nu sunt mulțumit, acum îmi dau seama că tura cu Mihai a fost una dintre cele mai reușite în Ținut. Am stat la Valea Lupului, dar nici noi nu mai știm pe unde am umblat.
Vedeta turei a fost clar papucul doamnei, regina orhideelor din România, iar pentru asta aș vrea să-i mulțumesc atât lui Mihai, dar și lui Costas care ne-a dus în locurile lui de suflet.
A fost o tură plină de flori faine și nu numai.
În rest, am fost la căutat și fotografiat de chihlimbar cu Nicu. Apoi am vizitat Focul Viu noaptea și am profitat de el dacă tot am ajuns acolo. Am avut cu noi cârnați de Pleșcoi și uite cum în miez de noapte ne-am făcut de lucru. A fost puțin dubios când tufele din jurul nostru au început să se miște, dar ne-am descurcat. Ah, să nu uit! A fost și singura tură de anul acesta în care am luat o căpușă. Am stat bine la acest capitol în 2021. 😀
Iar în ultima seară, cireașa de pe tort!
În tot acest timp pe care îl petrecusem în zonă eu m-am împrietenit cu mulți oameni ai locului. Tuturor le-am povestit că sunt interesat de sălbăticiuni, iar această practică a dat pentru prima dată roade. Am primit un mesaj, cineva întâlnise acest șarpe:
Poate nu pare ceva deosebit pentru cei care nu sunt iubitori de șerpi, dar în această imagine este vorba despre vipera de stepă (Vipera ursinii) – cea mai rară viperă din România și specie ce nu fusese niciodată semnalată în județul Buzău.
Am început să mă bâlbâi așa de tare încât nici nu puteam să-i povestesc lui Mihai care era lângă mine. M-am calmat și apoi am luat legătura cu Sandu care ne-a povestit despre întâlnire. Nu am putut să plecăm imediat în căutarea viperei pentru că trebuia să ne întoarcem în București, dar am dat anunț printre prietenii noștri herpetologi, iar apoi ne-am planificat o tură în căutarea ei.
Prima întâlnire cu balaurul în Ținutul Buzăului
Pe la sfârșitul lunii mai eram prin Ținut cu alte proiecte ale asociației. Nu eram cu mașina mea, dar mă rodea treaba aia cu vipera și pentru că am prins o dimineață liberă, am corupt-o pe colega mea Cristina să mergă cu mine ca să căutam vipera. M-a bombănit puțin pentru că am trezit-o devreme, dar a meritat. Nu am găsit vipera, însă la scurt timp după ce am ajuns în teren am găsit un juvenil de balaur, un șarpe tare greu de întâlnit. De-a lungul timpului mai văzusem câtiva prin Dobrogea, dar niciodată în Ținut.
Prin preajma era și un popândău care ne privea curios.
Tot în această tură am întâlnit și scorpioni.
Vipera de stepă (Vipera ursinii) – Premieră județeană
La începutul lunii iunie a venit și ziua cea mare, ziua în care am găsit vipera de stepă în Ținutul Buzăului.
Ne-am strâns mai mulți biologi și fotografi și am pornit căutările.
Petronel a fost norocosul care a găsit această minunăție, iar noi ne-am înghesuit să o fotografiem.
Ziua a fost una foarte productivă, iar pe lângă viperă am găsit și alți șerpi.
Am găsit chiar și un juvenil de balaur, din nou, doar că de această dată era un exemplar mort, călcat de mașină.
Toată lumea a plecat fericită acasă, dar eu cu Marius și cu Richard am mai rămas puțin prin zonă. Am urmărit doi pui de vulpe, dar nu am reușit să-i pozăm. Ne-a pozat însă Richard pe noi, de pe alt deal. :)))
Apusul a fost spectaculos și am prins câteva cadre faine.
Iar ziua am încheiat-o corespunzător, Marius a pregătit o fasole cu pulpă de rață confiată.
Zilele următoare am rămas doar cu Marius și am umblat ceva prin Țintut. Am mai fotografiat câte ceva: căprioare, ciute, cerbi, scorpioni și ce ne-a mai ieșit în cale.
Tot în această tură am avut parte și de o întâmplare amuzantă. Doar ce ne împrietenisem cu Iulian și Cristina de la Pensiunea din Livadă și eram pentru prima oară împreună pe teren, când o turmă de la black si red angus a pornit după noi. Am văzut cerbi, căprioare și o vulpe, iar turma tot după noi era. :))
De vară, din Ținutul Buzăului
M-am întins deja mult cu acest articol, așa că restul din iunie și iulie chiar o sa le scurtez. Las câteva poze mai reușite și tai poveștile.
Luna august – prima întâlnire cu ursul în Ținutul Buzăului
A apărut când mă așteptam mai puțin, iar întâlnirea a avut loc într-un loc pe unde mai trecusem de câteva ori. Bănuiam că ar fi pe acolo, iar într-o zi uite că am avut noroc. 😀
Zilele următoare am tot revenit în zonă, dar fără succes la urs.
Am avut însă parte de alte întâlniri.
Tot în august am avut și o vizită faină. Laura, o buzoiancă stabilită în Italia a venit în Țintul Buzăului. Pasionată de fotografie și ea, vreo trei zile nu am dormit și ne-am plimbat prin Ținut, cu poze faine, cu întâmplări frumoase.
Marele amfiteatru, cruste de sare și fosile
Sfârșitul verii m-a prins foarte ocupat, în plină pregătire pentru vizita UNESCO, dar tot mi-am făcut timp să ies puțin pe dealuri.
Tot la sfârșitul verii, Florin Enache a lansat Plaiul Bâscilor, iar eu am fost prezent ca reprezentant al Ținutului și am povestit câte ceva despre animale.
Septembrie – Vizita UNESCO în Ținutul Buzăului
Tomna a început cu foarte multe lucruri de făcut pentru că am primit vizita reprezentanților UNESCO în Ținut. Așa cum am scris la începutul articolului, nu o să intru în detaliu, ci o să povestesc despre natură.
Am alergat mult cu Răzvan între localități, iar uneori, cu ultimele puteri, mai rupeam 10-20 de minute la apus sau la răsărit pentru o fotografie.
Tot septembrie a fost luna în care am scos primele panouri despre floră și faună.
Octombrie – culorile fabuloase ale toamnei și întalnirea cu lupul
Cred că Ținutul Buzăului nu a fost niciodată mai frumos. Am avut cea mai faină tură, cu Adrian și cu Irina. Am văzut un lup, o ursoaică cu doi pui, cerbi, căprioare, pârși și multe locuri de poveste.
Noiembrie
Culorile faine au dispărut, la fel și animalele care parcă au intrat în pământ. Câțiva pițigoi codați mi-au îndulcit lipsa mamiferelor.
Decembrie – Ultimul scapă turma
Huhurezul mare (Strix uralensis) este ultima bijuterie pe care am întâlnit-o în Ținutul Buzăului. Ieșisem la o plimbare cu Valentin, iar dacă la urși nu am avut noroc, ne-am ales cu această minunăție.
Mi-am dorit mult un cadru cu el în Ținut.
Deși decembrie încă nu s-a încheiat, am simțit nevoia să trag linie peste ce s-a întâmplat anul acesta. De mult îmi doream acest articol, însă uite-l gata acum, aproape de sfârșitul anului, într-o formă de care sunt mândru. 🙂
Cam astea au fost cele mai frumoase experiențe ale mele în Ținutul Buzăului, iar în încheiere las o comparație.
Iulie vs octombrie
Toate cele bune!