Pisica sălbatică a fost vedeta ultimelor întâlniri, dintr-o serie de ture faine pe care le-am făcut weekendurile trecute.
Am parcurs peste 50km la pas și m-am bucurat de câteva dimineți fabuloase, la limita iarnă-primăvară. Bine, iarnă e mult spus, dar ca idee.
După un ianuarie dezamăgitor, privit poate așa din cauza așteptărilor prea mari, sfârșitul lui februarie mi-a umplut cardurile și mai ales sufletul.
Pisica sălbatică (Felis silvestris) – Surpriza din noapte
Doar ce ajunsesem în pădure și nici nu știam prea bine pe ce lume sunt.
Am văzut o pereche de ochi strălucind în întuneric, în lumina frontalei. Gândul mi-a zburat la un huhurez mic. Speram să mă apropii fără să-l sperii, însă am rămas mut, atunci când am văzut că de fapt huhurezul meu era o pisică sălbatică.
Deși era la înâlțime mare și bine ascunsă printre crengi, am reușit să-i fur un portret.
Am stat câteva minute să o admir, a fost totuși o întâlnire deosebită. Văd rar pisica sălbatică și o fotografiez și mai rar.
Răsărit cu ciute, foarte multe ciute
La marginea pădurii, când soarele se pregătea să răsară, nu am putut să ies în câmp pentru că ciutele erau foarte aproape de lizieră. Un timp, doar am stat și le-am urmărit. E foarte greu să faci ceva în astfel de situații, mai tot timpul e cel puțin una atentă.
Le-am analizat bine și am stat cu ochii pe cele care cercetau împrejurimile. Încercam să am răbdare, deși mintea mea o luase razna.
Am așteptat momentele de neatenție și am înaintat până am prins un culoar prin vegetație.
Deși am surprins momente interesante cu ciutele, gândul meu rămăsese la pisica sălbatică și nu am putut să nu mă întorc iar la bătrânul stejar.
Pisica era acolo, doar că pe altă creangă. Probabil știa că revin pe lumină și a zis să dea bine în poze.
Alte zile în pădure, dar eu tot cu gândul la pisica sălbatică
Nu aveam cum să revin în pădure fără să mă uit în copaci și probabil că începând de acum, mereu voi scana crengile.
Bineînțeles că nu am mai găsit-o, dar în următoarele dimineți, nu a fost rău. Mai mult ca niciodată, am avut ocazia să mă bucur de ciute.
Am stat un timp în preajma lor și le-am văzut cum se jucau, cum se hârjoneau.
Am observat și cum erau organizate. Vițeii stăteau prin preajma mamelor și erau dese momentele de afecțiune între ei.
Un sulițar era și el dornic de puțină iubire. Chiar rădeam cu Marius și cu Raluca. Ne gândeam că în timp ce masculii mari și-au lepădat coarnele, el a rămas cel mai cel.
În una dintre dimineți, ciutele au evitat de câteva ori să intre în pădure. Deși era liniște, ceva le-a întors din drum. Inițial am crezut că poate pe mine m-au simțit, dar puțin probabil pentru că au repetat faza în diverse locuri, unde nu aveau cum să-mi intercepteze mirosul.
Asta mi-a oferit posibilitatea să surprind multe cadre, în diferite unghiuri și condiții de lumină.
Cervide și iepuri
Începusem să cred că nu mai văd altceva în afară de ciute.
După câteva ture în care am fotografiat zeci de exemplare, a venit și momentul schimbării.
Primul în fața obiectivului a fost un căprior.
Nu a trecut mult timp și prin preajmă au apărut doi iepuri. Atât de mult s-au alergat prin jurul meu încât începusem să le învăț comportamentul, să le anticipez mișcările.
După zeci de minute de alergătură, unul dintre ei s-a așezat în fața mea și s-a scuturat de rouă. A fost simpatic.
După ce aproape am umplut cardul cu iepuri, am plecat la pas, spre mașină.
De obicei nu mă pot apropia de animale așa. E greu să fiu suficient de silențios și mari speranțe nu aveam. Am avut însă noroc pentru că am văzut câțiva tineri lopătari, iar ei nu m-au simțit și au tot înaintat spre mine. Pe unul chiar l-am prins binișor.
Căprioarele și fazanii
Într-o altă dimineața am plecat să mă plimb pe potecile pădurii.
La răsărit m-am hotărât să ies la marginea ei. Nu erau animale, dar m-am așezat și m-am bucurat de moment.
La scurt timp, din pădure au început să iasă căprioare.
Printre ele și doi fazani, dar a fost ceva mai greu cu fotografiatul. Pământul începuse să se încălzească, iar haze-ul a omorât detaliile fotografiilor următoare.
Cam așa arată rezumatul ultimelor ture. Cu pisica sălbatică încă în minte, pot să spun că am avut parte de o lună faină!