Pe malul Buzăului am avut parte de multe întâlniri frumoase, iar abia acum, când stau și mă gândesc la cele 16 luni petrecute în Geoparcul U N E S C O Ținutul Buzăului, îmi dau seamă că acel loc mi-a rămas în suflet. Bine, tot Ținutul Buzăului mi-a rămas în suflet, asta clar, dar parcă nu pot să-mi iau mintea de la diminețile magice de pe malul râului. Ce lumină! Ce atmosferă! Deși era unul dintre cele mai accesibile locuri pentru mine, nu am umblat pe acolo atât de mult cât ar fi meritat. În acele momente, gândul meu zbura spre urși și lupi, iar pentru ei mă deplasam în alte colțuri ale Ținutului.
Am descoperit acest loc la vreo două luni după ce am ajuns în Ținut, atunci când am întâlnit un băiat care găsise acolo coarne de cerb. A trecut timpul și masculii nu i-am văzut, dar în schimb mai mereu dădeam nas în nas cu ciute, căprioare, iepuri, fazani și alte vietăți. Activitatea animalelor era mai intensă pe timpul iernii, atunci când lipsa hranei din locurile frecventate în restul anului de animale, le împingea către culturile agricole de pe malul Buzăului. Cam de pe la sfârșitul primăverii și până toamna, cei care lucrau pământurile de acolo, găseau tot felul de variante zgomotoase prin care să îndepărteze animalele, iar asta explica de ce rezultatele mele nu mai erau la fel de bune pe timpul verii.
Las în continuare câteva cadre deosebite pe care le-am cules din zonă, cu speranța în gând ca într-o zi voi avea din nou timpul necesar pentru a colinda pe malul Buzăului.
