Pădurea din poveste există! Am descoperit-o anul trecut și încă nu m-am săturat de ea. Nu a fost dragoste la prima vedere, părea pustie și nu prea îmi plăcea la început, dar m-am încăpățânat să mă duc iar și iar, până când ne-am împrietenit. Am descoperit potecile frumoase și m-a îmbrățișat cu atmosfera ei faină. Mi-a scos în cale cele mai simpatice animale și m-a ajutat să-mi limpezesc mintea în momentele dificile.
Am făcut o pauză acum, dat fiind situația actuală, așa că e momentul să aduc cele mai importante amintiri într-un articol, un rezumat al poveștilor frumoase pe care le-am trăit acolo.
Pădurea din poveste. Lopătarii.
În pădurea din poveste am plecat pentru prima oară cu gândul la lopătari. Un amic mi-a povestit că ar fi semnalați în zonă și m-a îndrumat către acest loc. Nici nu-mi imaginăm pe atunci câte dimineți o să-mi petrec acolo, iar dacă tot sunt la capitolul dimineți, o să va povestesc puțin despre una pe care cu siguranță nu o s-o uit vreodată.
Eram cu Marius. Am traversat pădurea înainte să răsară soarele și abia în celălalt capăt al ei ne-am întâlnit cu lopătarii. Am stat față în față cu ei câteva zeci de secunde, poate nici la zoo nu i-aș fi admirat așa de aproape. Lumina era slabă, iar stabilizatorul oprit din greșeală, așa că nu am cele mai reușite fotografii de acolo, însă momentul a fost unul deosebit. I-am prins fix în perioada în care le cădeau coarnele.
A trecut un an de atunci și am bătut fiecare potecă din pădure, am început să o cunosc de parcă am trăit o viață acolo, însă nu am mai dat de urma lor.
Căprioara zburătoare.
A venit vara, iar lumina slabă și țânțarii m-au împins către liziera. Aș spune că acolo am realizat una dintre cele mai frumoase fotografii ale mele.
De veghe în lanul de secară.
O altă fotografie la care țin foarte mult, e realizată tot pe liziera pădurii.
Ziua cu șerpi
Am prins o zi făină pentru herping, așa că am umblat vreo două ore cu ochii după reptile și amfibieni. Am văzut 11 șerpi de casă, dar am fotografiat doar unul. Unul și bun spun eu.
Dimineți cu ceață în pădurea din poveste.
Toamna, cu ceața și culorile ei faine.
Micile bucurii ale vieții.
Nu știu dacă am folosit vreodată această expresie, dar parcă aici își are locul.
Pădurea din poveste cu ciute de lopătar.
După multe și multe încercări, am reușit să iau urma ciutelor. De cerbi nu am dat, parcă au intrat în pământ, dar ele până la urmă s-au lăsat convinse și au participat la o ședință foto, alături de vițeii lor.
Același drum, personaje diferite.
Că în orice pădure din poveste, se întâmplă lucruri faine. Pe același drum pe care am fotografiat o vulpe, câteva zile mai târziu, am fotografiat căprioare.
Bilă. Cel mai simpatic personaj din pădurea din poveste.
Despre el am mai povesti și într-un articol trecut. Pițigoiul codat care face furori pe Facebook. Știe că are mulți fani, așa că stă numai cu nasul pe sus.
Răsăritul din inima pădurii
Mi-am făcut un obicei fain. Ajung în pădure înainte de răsărit. Mi-e greu să va descriu cât de faină e atmosfera când răsare soarele, e magie!
Întâlnirea surpriză
La multe am sperat în pădurea asta. La pisica sălbatică, la bursuc, la jder, la orice altceva, dar nu la șacali. Știam că sunt prin zonă, însă nu mă așteptăm să îi văd și mai ales să-i fotografiez. O altă dimineață care a rămas acolo undeva, greu de uitat.
Dimineți de primavară în pădurea din poveste
Sunt multe întâmplări frumoase pe care le-am trăit primăvara aceasta. O să las aici o selecție a celor mai faine momente.
Cam așa mi-am petrecut eu anul în pădurea din poveste!
Va doresc toate cele bune și sper să trecem curând peste această perioadă dificilă.
