Cam despre asta a fost vorba în 2019, despre legătura mea cu natura, despre suflet și uneori despre fotografie.
A fost un an un cu adevărat nebun, trăit intens.
Cu mamifere, cu păsări, cu șerpii mei dragi. Cu oameni faini pe care i-am cunoscut, cu fotografi alături de care am fost onorat să ies în teren.
Mi-am schimbat de două ori locul de muncă și am petrecut mai multe seri în natură decât în oraș, iar acum, la sfârșitul anului, îmi permit să spun că aș avea curajul să-l mai trăiesc o dată.
Inspirat de prietenul meu Vlad, care tocmai a făcut o recapitulare a celor mai importante momente ale anului, m-am hotărât să fac același lucru. O să încerc să fiu scurt și la obiect.
Nebunia a început prin ianuarie, atunci când Cristi m-a corupt să ieșim pe zăpadă, ca să fotografiem căprioare. Nu îmi imaginăm că o să-mi placă atât de mult. Am trăit pentru prima oară acea emoție pe care o ai când un animal vine spre tine, fără să știe de prezența ta.
Caprioarele și Bilă. Primele întâlniri din 2019
M-a prins microbul, iar apoi am ieșit singur.
Tot singur am fost și când l-am întâlnit pe Bilă, pițigoiul codat care nu avea cum să lipsească din acest articol.
Muflonii și lopătarii.
Am plecat apoi în județul Mureș, acolo unde l-am întâlnit pe Marius, unul dintre fotografii pe care îi admir foarte mult. Acesta mi-a arătat locurile lui de suflet și m-a învățat o mulțime de lucruri despre animale.
Tot după lopătari am umblat și în perioada următoare, dar de această dată prin jurul Bucureștiului, iar ca partener de teren l-am avut pe celălalt Marius, un prieten alături de care am avut multe momente faine anul acesta.
Feblețea mea neagră. Prima întâlnire din 2019.
În martie, a venit acel moment al anului pe care îl aștept cu nerăbdare. Prima viperă! Mi-e greu să vă descriu ce bucurie e să vezi prima viperă după o iarnă lungă. Vipera berus nikolskii
Șacalul auriu – Povestea mea dobrogeană. Cea mai frumoasa experiență din 2019.
Au urmat apoi cele mai spectaculoase patru weekenduri pe care le-am trăit vreodată, o adevărată lecție de viață
La Vadu am făcut prima și singură tură de până acum cu Aurel. Mi-e greu să vă descriu cât de mult îl apreciez pe acest băiat, atât că fotograf, dar și ca om. Poza e din toamnă.
Iar această fotografie este mândria mea, rezultatul acelor patru weekenduri petrecute la Vadu. Povestea întreagă aici.
Iași 2019 – Vipera berus nikolskii și multă distracție.
După experiențele din Vadu, credeam că nimic nu mă mai poate impresiona, asta până am ajuns în Iași și i-am cunoscut pe băieții de acolo, Adrian, Emil și Vladimir. Nu am un selfie cu ei, dar poate e prilej să ne reîntâlnim. Va salut băieți!
Am în schimb câteva imagini de suflet de acolo:
2019 – Sulina fabuloasă
A plouat neîncetat și eu a trebuit să mă descurc printre picături. Am dormit în cea mai cool rulotă, am fotografiat caii liberi din Sulina și am avut parte de câteva peripeții.
Multumesc, Răzvan! 🙂
2019 – Vipera berus nikolskii.
Din când în când am mai făcut o vizită pe la pădurea mea cu vipere.
Șopârla italiană de ziduri (Podarcis siculus campestris). Premiera din 2019.
O mare supriză a venit însă din campusul Agronomiei, acolo unde a fost semnalată o specie nouă pentru România.
Prigoriile, spectacolul culorilor.
A fost prima oară când am ieșit să fotografiez prigorii, minunat!
Căprioare, împrejurimile Bucureștiului.
Momentul în care am realizat cât de faine sunt câmpurile și pădurile din jurul orașului meu natal.
2019. Uzlina – Delta Dunării.
Acolo am mâncat cel mai bun borș de peste și primul meu storceag.
2019 – Drumul cu vulpi.
După episodul cu șacalii, acesta este cel mai fain moment de care m-am bucurat anul acesta.
Țară Hațegului și Făgăraș.
Ce ture frumoase au fost, las două poze reprezentative.
Surpriza din 2019. Mediodactylus danilewskii danilewskii.
Prima populație de gecko din România. O altă mare surpriză a anului. Surpriză pe care prietenul meu Vlad a anticipat-o cu mult timp în urmă.
Ottis.
Apusul din Giulești.
Camuflaj.
Evenimentele din 2019.
Serpedia – Enciclopedia șerpilor din România lansată în 2019.
Toamna lui 2019.
Toamna lui 2019 m-a prins mai mult prin împrejurimile Bucureștiului. Cu Marius și Mihai am găsit primul boa de nisip al anului. Apoi, am petrecut mult timp în pădurile din jurul orașului.
Pădurea cu vipere și casa lui Marian.
Ursilan – nepot de Urs!
În 2019, a fost cel mai frumos eveniment din viața familiei noastre!
Cam asta am făcut în 2019! Am scris această recaptiluare din locul meu preferat, colțul JazzBook.
Toate cele bune! 🙂