Vara la Comana

Când spun Comana, nu mă refer doar la localitate, la parcul de aventură sau la podul care dă bine pe Insta. Pentru mine, Comana cuprinde păduri, ape, văi, câmpuri agricole și cam tot ce e prin zonă și susține viața animalelor sălbatice.

Îmi permit să spun că acolo mi-am petrecut vara, iar acum, la sfârșitul acestui anotimp care nu e considerat neapărat cel mai bun pentru fotografiatul animalelor sălbatice, eu mă declar entuziasmat. 

Anii trecuți am ignorat zona Comana, poate pentru că prima interacțiune nu a fost una prea plăcută. Am ajuns acolo prin 2016, nu știam de capul meu, așa că am nimerit în zona turistică. Nu mi-a plăcut și am rămas cu gândul că e doar un alt loc făcut celebru de presă.

Prin 2018 am mai încercat o dată și m-am aventurat prin pădure, dar fără succes, nu am întâlnit ceva deosebit.

În 2019 am stat ceva mai bine. Am fost de vreo trei-patru ori și am fotografiat două specii de șerpi, păsări, insecte și un șoarece fain. A început să-mi placă, dar nu mi-am imaginat că voi ajunge să pun Comana în topul locurilor preferate, așa cum s-a întâmplat anul acesta.

A venit 2020, primăvara și începutul verii nu m-au prins în cea mai bună formă. Am avut o problema la picior și nu am putut să pășesc cum trebuie, așa că am fost nevoit să aleg locuri unde să pot ajunge cu mașina. Am început cu un mal de pământ din vecinătatea pădurii, loc cunoscut de iubitorii de natură, în special pentru prezența prigoriilor. Prigorii mai pozasem și anul trecut, dar nu cred că am făcut vreodată o tură dedicată pentru ele.

Prigorii (Merops apiaster)

Venea furtuna, așa că am mai furat repede un cadru și am plecat spre casă.

Așa de mult mi-a plăcut, încât zilele următoare m-am întors cu sora mea, Olimpia. Am vrut să căutăm șerpi, dar tot nu puteam să pășesc, așa că am plecat cu mașina pe câmp. Întâlnirile nu au întârziat să apară, doar că au fost pe partea ei și i-am păsat aparatul. Eu spun că s-a descurcat foarte bine.

Căprior (Capreolus capreolus)

Nu am stat mult departe și am revenit la Comana. De această dată am fotografiat o pasăre faină.

Presură cu cap negru (Emberiza melanocephala)

Până și drumurile sunt faine la Comana.

„Poate că vara însăşi s-ar putea rătăci dacă macii ar lipsi de pe câmpuri, iar cerului i-ar fi nițeluș mai greu să stea în unele seri de vorbă cu pământul.” Ştefan Mitroi– Lumină de maci

Următoarea tură la Comana a fost cu un scop precis, la recomandarea lui Mihai:

Crinul de pădure (Lilium martagon)

La întoarcere am făcut o oprire și pe la prigorii, dar acolo am avut parte de o surpriză. Peretele cu prigorii a devenit pentru mine peretele cu cucuvele. Am fost câteva zile la rând pe acolo și am încercat să le prind în diferite ipostaze.

Cucuvele (Athene noctua)

Am lipsit vreo două săptămâni din peisaj, asta pentru că am colindat prin alte județe ale țării, însă am revenit la recomandarea lui Cristi care a văzut cerbi lopătari. Am plecat puțin sceptic, nu prea sperăm să-i găsesc, însă a urmat un adevărat maraton de drumuri la Comana.

Cerbi lopătari (Dama dama)

Iar în căutarea cerbilor am întâlnit și alte animale:

Iepuri de câmp (Lepus europeaus)

Bursuc (Meles meles). Un mamifer pe care îmi doream foarte mult să-l fotografiez. Până anul acesta nici măcar nu văzusem un exemplar viu, însă în iulie am dat de mai multe ori nas în nas. M-a fentat de câteva ori, dar l-am și prins.

Am schimbat locul și am avut parte de o altă întâlnire faină:

Mistreți (Sus scrofa)

Au urmat apoi alte câteva seri de pândă, dar nu ne-am mai întâlnit. Am schimbat iar locul și am plecat într-o recunoaștere. Așa am dat peste cea mai mare surpriză de vara aceasta.

Cocorul (Grus grus). Acesta era pe câmp, printre berze, aproape că nu l-am observat.

O barză a venit și ea la pozat, cu pieptul în față și cu aripile în vânt.

Barză albă (Ciconia ciconia)

După pățania cu cocorul am decis să las deoparte serile de stat la pândă și am plecat pe câmpuri, în căutare de păsări. Am fost atent la fiecare stol de berze pe care l-am întâlnit. Acestea erau adunate în stoluri mari, se pregăteau de plecare.

Era să uit tocmai de apusurile minunate.

Sfârșitul articolului l-am păstrat pentru lopătari, păsările care mi-au sucit mințile acum, la sfârșitul verii.

Lopătari (Platalea leucorodia)

Cam asta a fost povestea de vara aceasta, poveste trăită la Comana, un loc minunat ce se află la doar doi pași de mine.

Toate cele bune!

Leave a Reply