Boncănitul cerbilor a fost una dintre cele mai frumoase experiențe trăite anul acesta. Totul a început dintr-o întâmplare, dar m-a prins atât de tare încât mi-am petrecut multe zile prin pădure.
Despre boncănitul cerbilor am auzit și anii trecuți, prietenii îmi povesteau cât de spectaculos e, dar nu mi-am putut imagina ce se întâmplă acolo. Ca să fiu sincer, nici nu prea știam când e boncănitul cerbului comun și când e al lopătarului.
Pe la mijlocul lunii septembrie am vizitat un loc nou, cu emoții, întotdeauna e un sentiment deosebit când ajung pentru prima oară undeva. Eram cu Marius și stăteam la pândă lipiți de lizieră. Nu după mult timp am văzut o pisică sălbatică.
Bun! Poate vă întrebați ce legătură are cu boncănitul cerbilor? Păi are pentru că am revenit cu speranța să revăd pisica. Nu a fost să fie, dar la plecare am auzit un cerb.
Ce moment impresionant a fost! Am stat minute în șir și am ascultat, singur, în mijlocul pădurii.
Nu m-am îndurat să mai plec spre casă, așa că am rămas acolo cu gândul să încerc a doua zi. De aici a început un maraton de ture la pădure.
Boncănitul cerbilor – Cerbul comun
Prima încercare
Am plecat prin pădure pe întuneric, vântul era puternic, iar animalele au stat retrase în desișuri. Am venit acasă cu cardul gol.
Mlaștina și desișul
Am ieșit cu Marius să descoperim zone noi, cu potențial. Pfff ce nebunie a ieșit! Ne-am rătăcit, am trecut prin desișuri pe unde mi-am pierdut camuflajul obiectivului, am ajuns într-o zonă cu stuf, iar mai apoi ne-am chinuit să trecem o mică mlaștină. Seara am încercat o pândă, dar fără succes!
Am tot fost întrebat în ultimul timp de cunoscuți despre costumul meu de camulaj și despre celelalte accesorii, așa că las aici un link de unde pot fi achiziționate articole de camuflaj.
Apusul din poiană
Cum stăteam eu prin casă și mă gândeam la ale mele, nu prea puteam să-mi scot din minte ideea asta cu boncănitul cerbilor și uite așa m-am hotărât să mai dau o fugă până la pădure. Am ajuns cu vreo oră înainte de apus și de această dată am încercat să mă poziționez cât mai aproape de zona din care auzisem cerbii. Aveam în față o poiană superbă și tare mult am sperat să apară ceva acolo.
La puțin timp după apus a început spectacolul. Doi cerbi boncăneau cu putere, dar nu au ieșit din desișurile lor, toată confruntarea a avut loc de la distanță. La un moment dat unul dintre ei s-a apropiat de mine. Așa emoții puternice aveam și așa de entuziasmat eram încât simțeam că rămân fără aer. Nu am avut norocul să iasă.
A patra încercare la boncănitul cerbilor
Același loc, aceleași speranțe.
A fost liniște în mare parte, asta până când la un moment dat broaștele au început să cânte, un căprior lătra în depărtare, iar cerbul a reacționat imediat și le-a răspuns. Parcă întreaga pădure s-a trezit la viață în câteva secunde.
Culmea că nu s-au arătat nici cerbul, nici căpriorul și nici vreun broscoi, dar m-a atenționat Marius care văzuse ceva în poiana din fața noastră. Era departe și nu ne puteam da seama dacă este vorba despre o vulpe sau despre o pisică. Părea că vine spre noi, așa că am așteptat.
Încă o zi fără succes la boncănitul cerbilor, dar nu pot nici să mă plâng. Nu în fiecare zi mă întâlnesc cu pisici sălbatice.
Boncănitul cerbilor – Încercarea cu numărul cinci
M-am gândit să merg dimineața. Sincer să fiu, nici măcar nu-mi dau seama de ce am luat această decizie așa de târziu.
Am ajuns la pădure pe întuneric și am pornit la pas cu frontala pe cap.
La scurt timp m-am întâlnit cu trei ciute de lopătar. Nu puteam să le fotografiez, așa că am hotărât să aștept. Începuse să se lumineze când am simțit o adiere de vânt ce venea din spatele meu și se îndrepta către ele. Erau la vreo 50m distanță și am vrut să cred că nu se poate întâmpla ceva, dar în secundele următoare le-am văzut cum au ridicat capul și mi-au luat mirosul. Imediat s-au retras în pădure.
Mi-am continuat plimbarea prin pădure, iar la un moment dat m-am întâlnit cu primul cerb. Un cerb care mi-a adus aminte de un banc:
“Se întâlnesc doi cerbi în pădure. Unul mare, frumos, coarnele superbe, iar celălalt slab, amărât, îi puteai număra coastele.
Cel slab îi spune: Hai noroc Cornele!
Îi răspunde cel mare și frumos: Hai noroc Costele!”
Eh, uite că eu l-am întâlnit pe Costel la boncănitul cerbilor!
Am încercat să ies în fața lui, într-o poiană, cu gândul că poate îl prind mai bine sau poate mai apare și alt cerb pe acolo, deși prietenul meu Costel nu părea genul să stârnească prea multe invidii.
Nu l-am mai întâlnit nici pe el și nici alt cerb, dar am avut surpriza să găsesc o barză neagră acolo.
Tură de două zile – Pârșul cu coadă stufoasă
Nu am făcut treabă nici de această dată, însă nici nu am plecat acasă cu mâna goală. Am fotografiat o minunată creatură.
Iar la plecare cine credeți că mă aștepta la mașină?
Plantația de stejar
Zonă nouă, potențial uriaș, zero întâlniri.
Ultima încercare la boncănitul cerbilor comuni
Am ieșit cu Marius și cu Adrian, un bun prieten din Iași.
Am sperat că poate vine el cu noroc, dar nici de această dată nu a fost să fie. Singurul animal pe care l-am văzut a fost o ciută lovită de mașină cu puțin timp înainte ca noi să ajungem acolo.
A fost ziua în care am realizat că boncănitul cerbilor comuni s-a terminat și am hotărât să închei acest maraton prin pădure, am schimbat locul și m-am orientat către altele în așteptarea perioadei de rut la lopătar.
Nu pot să mă plâng pentru cum a iesit, chiar dacă nu am fotografiat cerbi. I-am auzit, am fotografiat alte animale, am descoperit locuri minunate, iar poate cel mai important aspect a fost că am învățat mult din experiența asta. De la tură la tură am deprins ceva. 🙂
Boncănitul cerbilor – Cerbul lopătar
Dacă la boncănitul cerbilor comuni nu am avut succes, la lopătar a fost fantastic. Am prins toată perioadă și am trăit acolo câteva povești greu de uitat.
Pisici sălbatice și căprioare
Am ieșit într-o pădure din Prahova, puțin cam devreme pentru lopătari, dar întâlnirile frumoase nu au lipsit.
Boncănitul cerbilor lopătari – Prima întâlnire
Stăteam la pândă într-o poiană frumoasă și nu stiu cum se face, dar fix când ne era lumea mai dragă a apărut un tractor. Ne-a obligat să ne mutăm de acolo, dar se pare că acesta a fost norocul nostru. La marginea unui lăstăriș am auzit un grohăit, identic cu ce ascultasem cu o seară înainte pe Youtube. Au mai trecut câteva minute și l-am auzit iar. Clar! Boncănitul cerbilor lopătari începuse.
Mă bucuram că îi aud, dar parcă retrăiam momentele din septembrie, când cerbii comuni nu au ieșit deloc din desișuri. Acesta era foarte aproape de noi, estimez că undeva la 30 de metri. Probabil că la un moment dat ne-a simțit pentru că a ieșit de acolo și s-a retras în altă parte a pădurii. De fapt primele au fost ciutele pe care nu am apucat să le fotografiez, doar cu el am prins un cadru.
Ce bucuros am fost! 🙂
Am plecat apoi la pas prin pădure, iar la scurt timp ne-am mai întâlnit cu alt lopătar. Un exemplar tânăr, frumos.
Ciute și șacali
În una dintre zile am ales să mergem la pas prin pădure, iar întâlnirile nu au întârziat să apară.
Ziua bună se cunoaște de dimineață!
Dimineața a început bine. Nici nu am intrat bine în pădure că ne-am și întâlnit cu o căprioară.
Pădurea era parcă ruptă din povești la răsărit, dar fără vreo întâlnire în acele momente.
Vreo 20 de minute mai târziu a început mișcarea. Au trecut prin jurul nostru două căprioare și imediat după un lopătar. Pe el am fost cât pe ce să-l ratez.
Spectacol la lopătari – Dimineața
Exact așa am denumit și folderul din calculator. A fost cea mai nebună zi dintre toate cele petrecute în pădure. Am stat 13 ore acolo și am avut parte de foarte multe întâlniri.
Din păcate am fost îmbrăcat necorespunzător, așa că dimineața mi-a fost teribil de frig. La un moment dat m-am ridicat și am făcut genuflexiuni ca să mă încălzesc. Vântul a bătut toată ziua, dar a meritat din plin să îndur toate aceste neplăceri.
Prima întâlnire s-a petrecut la răsărit. Mă uitam la un luminiș și îi spuneam lui Marius că tare mult mi-ar plăcea să treacă un cerb pe acolo. Câteva minute mai târziu…
Am stat la pândă cam până la 10, iar apoi am plecat la pas prin pădure.
Cam pe la prânz, când nu ne mai așteptam să se întâmple ceva interesant, o ciută a ieșit pe drum. A stat acolo timp de o secundă, iar apoi a fugit speriată în pădure. Pentru o secundă am crezut că ne-a simțit, dar imediat am înțeles ce se întâmpla de fapt. A apăut un cerb agitat. Era îmbătat de hormoni și disperat pentru că pierduse urma ciutei. Grohăia, pufăia, încerca să o găsească.
Spectacol la lopătari – Seara
Am făcut o pauză de masă, iar apoi ne-am întors la treabă.
Am simțit cu adevărat că a fost boncănitul cerbilor. Toată pădurea era a lor. Se alergau, marcau teritorii și la fiecare 10-20 de minute apărea altul.
După apus, în pădure era aproape imposibil de fotografiat, așa că am ieșit în câmp. Acolo erau zeci de căprioare, lopătari, iepuri, dar și un cerb comun care mi-a atras atenția. Nu mai era lumină, dar am încercat totuși să-i prind silueta.
Boncănitul cerbilor pe întuneric
Plecat singur, tot pe întuneric, mai aveam vreo 50 de metri când am auzit un cerb boncănind. Acolo am rămas, nu prea am știut cum să reacționez. Vreo cinci minute l-am ascultat. Acesta era însoțit de 3-4 ciute, dar nu au stat foarte mult prin zonă, le-am văzut siluetele când au fugit spre pădure. Cel mai probabil mi-au simțit mirosul. Am profitat de acest moment și m-am furișat la marginea poienii.
Începuse așa ușor, ușor să se lumineze, iar în depărtare a apărut o căprioară.
A venit pe marginea pădurii, imposibil de tras din unghiul meu. A ajuns atât de aproape încât nu îndrăzneam nici măcar să mai ridic privirea. Stăteam cu capul spre pământ și doar ascultam ce se întâmplă. Îmi lăsasem rucsacul și sticla la vreo 2-3 metri distanță, ascunse în tufe, iar la un moment dat am auzit-o când s-a împiedicat de sticlă. Cu greu m-am abținut să nu râd!
Muflonul – Întâlnirea care a eclipsat boncănitul cerbilor
Cum stăteam nemișcat să nu sperii căprioara, la un moment dat am auzit un pufăit în dreapta mea. Am înghețat! Eram convins că s-a întors cerbul. Nu m-am întors imediat. Am început să-mi mișc ușor, ușor capul, iar surpriza a fost uriașă cînd am văzut cine stătea în mijlocul poienii. Eram complet nepregătit. Nu aveam cea mai bună poziție față de el, dar nici nu puteam să mișc pentru că se uita fix spre mine. S-a prins că e ceva dubios acolo, pentru că după vreo 30 de secunde a plecat spre pădure. Acela a fost momentul în care m-am repoziționat și am sperat că se mai uită o dată.
Cu greu am reușit să-mi stăpânesc emoțiile și să nu plec spre casă. Am făcut însă bine pentru că prin preajmă au apărut și câteva căprioare. Chiar am surprins un pui fix când trecea prin fața mea.
Nici nu au plecat bine căprioarele, că a și apărut un cerb tânăr, deschis la culoare.
S-a prins și el că e ceva dubios la mijloc, iar aici încerca să-mi ia mirosul.
A fost gonit rapid de către un cerb adult, dar pe care nu am apucat să-l fotografiez.
Pe la ora 10 chiar nu am mai avut stare și m-am hotărât să plec. Am aruncat o ultimă privire și cine credeți că trecea prin spatele meu?
Muflonul și oaia
Am făcut pauză o zi, iar apoi am revenit la pădure cu Marius. Mai erau cam 25 de minute până la răsărit când am auzit un murmur. Nu ştiam ce animal face aşa, dar mă gândeam că ar putea fi un cerb. E drept că nu semăna cu sunetul pe care acesta îl produce la boncănit, dar altceva nu-mi imaginam.
Zgomotul se auzea din ce în ce mai aproape, iar emoțiile şi curiozitatea creşteau. Din întunericul pădurii a ieşit o femelă de muflon care scotea un behăit gros şi care înainta spre mine. S-a oprit brusc şi s-a uitat spre dreapta, acolo unde a ieşit şi un mascul.
Câteva minute nu am tras pentru că era cam întuneric. La un moment dat m-am mişcat puțin, dar suficient cât aceştia să intre în alertă. Oaia s-a retras imediat în spatele berbecului, iar eu am ştiut că poate fi sfârşitul întâlnirii şi am declanşat o rafală de câteva cadre.
La răsărit a apărut din nou un muflon, cam prin aceeași zonă. Am crezut că este același, abia acasă am observat că are coarnele mai mari.
Boncănitul cerbilor continuă
Am avut o dimineață în care am stat pe întuneric mai bine de o oră și am ascultat boncănitul cerbilor. Unul dintre ei era în poiană cu noi. Am sperat că îl prind la răsărit, dar s-a retras în pădure pe întuneric.
Doar un măcăleandru a mai apărut prin preajmă în ora următoare, așa că am hotărât să schimbăm locul de pândă.
Am ajuns în cealaltă poiană, iar acolo ne aștepta un cerb tânăr.
În spatele lui au mai apărut o ciută și alt cerb tânăr, iar la scurt timp și un voinic.
Acesta din urmă era tot individul care urmărea disperat o ciută. L-am recunoscut după coarne. A ieșit din pădure și a trecut spre o pădurice de salcâm. A ieșit fix lângă noi.
A simțit că ceva e în neregulă, așa că s-a îndepărtat, nu înainte să ne mai arunce o privire.
Lopătari și mufloni
A fost cea mai rece dimineață la pădure, cu o ceață superbă. Nici animalele nu au lipsit.
Boncănitul cerbilor s-a încheiat!
Am ajuns la sfârșitul perioadei de rut, după câteva săptămâni de poveste. Ultimele trei ture nu au mai fost așa de spectaculoase, dar a mai existat totuși mișcare. Las aici câteva cadre din ultimele ture.
Nu pot să nu mă laud cu noul meu rucsac.
Iar pentru final am păstrat o poză cu poate cel mai interesant personaj, o prezență neobișnuită.
Cam asta a fost povestea de la boncănitul cerbilor, așa cum am scris și la început, una dintre cele mai frumoase experiențe trăite anul acesta. Iar dacă nu v-ați săturat de cerbi, vă recomand un articol de vara trecută, mai am și acolo câteva poze faine cu ei. 🙂
Toate cele bune!