Cand spun Comana, nu ma refer doar la localitate, la parcul de aventura sau la podul care da bine pe Insta. Pentru mine Comana cuprinde paduri, ape, vai, campuri agricole si cam tot ce e prin zona si sustine viata animalelor salbatice.
Imi permit sa spun ca acolo mi-am petrecut vara, iar acum, la sfarsitul acestui anotimp care nu e considerat neaparat cel mai bun pentru fotografiatul animalelor salbatice, eu ma declar entuziasmat. 🙂
Anii trecuti am ignorat zona Comana, poate pentru ca prima interactiune nu a fost una prea placuta. Am ajuns acolo prin 2016, nu stiam de capul meu, asa ca am nimerit in zona turistica. Nu mi-a placut si am ramas cu gandul ca e doar un alt loc facut celebru de presa.
Prin 2018 am mai incercat o data si m-am aventurat prin padure, dar fara succes, nu am intalnit ceva deosebit.
In 2019 am stat ceva mai bine. Am fost de vreo trei-patru ori si am fotografiat acolo doua specii de serpi, pasari, insecte si un soarece fain. A inceput sa-mi placa zona, dar nu mi-am imaginat ca voi ajunge sa pun Comana in topul locurilor preferate, asa cum s-a intamplat anul acesta.
A venit 2020, primavara si inceputul verii nu m-au prins in cea mai buna forma. Am avut o problema la picior si nu am putut sa pasesc cum trebuie, asa ca am fost nevoit sa aleg locuri unde sa pot ajunge cu masina. Am inceput cu un mal de pamant din vecinatatea padurii, loc cunoscut de iubitorii de natura in special pentru prezenta prigoriilor. Prigorii mai pozasem si anul trecut, dar nu cred ca am facut vreodata o tura dedicata pentru ele.
Prigorii (Merops apiaster)
Venea furtuna, asa ca am mai furat repede un cadru si am plecat spre casa.
Asa de mult mi-a placut, incat zilele urmatoare m-am intors acolo cu sora mea Olimpia. Am vrut sa cautam serpi, dar tot nu puteam sa pasesc, asa ca am plecat cu masina pe camp. Intalnirile nu au intarziat sa apara, doar ca au fost pe partea ei si i-am pasat aparatul. Eu spun ca s-a descurcat foarte bine.
Caprior (Capreolus capreolus)
Nu am stat mult departe si am revenit la Comana. De aceasta data am fotografiat o pasare faina.
Presura cu cap negru (Emberiza melanocephala)
Pana si drumurile sunt faine la Comana.
„Poate că vara însăşi s-ar putea rătăci dacă macii ar lipsi de pe câmpuri, iar cerului i-ar fi nițeluș mai greu să stea în unele seri de vorbă cu pământul.” Ştefan Mitroi– Lumină de maci
Urmatoarea tura la Comana a fost cu un scop precis, la recomandarea lui Mihai:
Crinul de padure (Lilium martagon)
La intoarcere am facut o oprire si pe la prigorii, dar acolo am avut parte de o surpriza. Peretele cu prigorii a devenit pentru mine peretele cu cucuvele. Am fost cateva zile la rand pe acolo si am incercat sa le prind in diferite ipostaze.
Cucuvele (Athene noctua)
Am lipsit vreo doua saptamani din peisaj, asta pentru ca am colindat prin alte judete ale tarii, insa am revenit la recomandarea lui Cristi care a vazut cerbi lopatari. Am plecat putin sceptic, nu prea speram ca o sa-i gasesc, insa a urmat un adevarat maraton de drumuri la Comana.
Cerbi lopatari (Dama dama)
Iar in cautarea cerbilor am intalnit si alte animale:
Iepuri de camp (Lepus europeaus)
Bursuc (Meles meles). Un mamifer pe care imi doream foarte mult sa-l fotografiez. Pana anul acesta nici macar nu vazusem un exemplar viu, insa in iulie am dat de mai multe ori nas in nas. M-a fentat de cateva ori, dar l-am si prins.
Am schimbat putin locul si am avut parte de o alta intalnire faina:
Mistreti (Sus scrofa)
Au urmat apoi alte cateva seri de panda la Comana, dar nu ne-am mai intalnit. Am schimbat iar locul, daca am vazut ca nu mai e miscare acolo. Am plecat intr-o recunoastere si am dat peste cea mai mare surpriza a mea de vara aceasta.
Cocorul (Grus grus). Acesta era pe camp, printre berze, aproape ca nu l-am observat.
Iar o barza geloasa a venit si ea la pozat, cu pieptul in fata si cu aripile in vant.
Barza alba (Ciconia ciconia)
Dupa patania cu cocorul am decis sa las deoparte serile de stat la panda si am plecat pe campuri, in cautare de pasari. Am fost atent la fiecare stol de berze pe care l-am intalnit. Acestea s-au strans in stoluri mari, se pregatesc de plecare.
Era sa uit tocmai de apusurile minunate pe care le-am trait acolo.
Sfarsitul articolului l-am pastrat pentru lopatari, pasarile care mi-au sucit mintile acum, la sfarsitul verii.
Lopatari (Platalea leucorodia)
Cam asta a fost povestea de vara aceasta, poveste traita la Comana, un loc minunat ce se afla la doar doi pasi de mine.
Toate cele bune!