Sfârșitul săptămânii trecute m-a prins tare nehotărât. Mi-a fost greu să aleg între o drumeție prin Dobrogea sau una prin Bucegi, așa că am plecat după viperele din județul Cluj.
După o primăvară capricioasă, fără realizări extraordinare (excluzând aici expediția din Milos) și doar două ture ceva mai faine vara aceasta, în Bulgaria și în Dobrogea, excursia după viperele din județul Cluj mi-a prins foarte bine. Mi-a plăcut atât de mult încât m-am hotărât să scriu din nou pe blog, după o pauză de două luni.
Povestea nu este doar despre peripeții prin sălbăticie sau căutări dure și sacrificii, așa cum se întâmplă de multe ori, povestea din Cluj este și despre oamenii deosebiți pe care i-am cunoscut sau pe care i-am revăzut.
Viperele din județul Cluj, Munții Apuseni
Nu ar fi de neglijat nici cabana lui Tavi, cu împrejurimile ei pline de ciuperci gustoase.
Părinții și sora lui sunt oameni foarte faini și au pregătit cea mai bună tocăniță de gălbiori din lume. 🙂 Mi-ar fi plăcut să am o poză de grup cu ei, dar nu m-am gândit la momentul potrivit.
Am revenit în Cluj, unde am făcut lungi plimbări pe străzile orașului.
Vipera ursinii rakosiensis
Nu în ultimul rând, povestea din Cluj este despre cea mai rară viperă din România, vipera de fâneață.
O specie pe care o îndrăgesc atât de mult, dar pe care din păcate o întâlnesc foarte rar.
Iar că totul să fie complet, dacă pe mulți îi sperie drumurile lungi, eu le ador!
Îmi place foarte mult să conduc singur. Așa am tot timpul din lume să-mi pun gândurile în ordine și să mă bucur de peisaje și muzică.
Până la o tură viitoare, toate cele bune!
Foarte fain, povestesti, iar pozele sunt super!
Multumesc frumos! 😀