Credeam că luna august e una moartă pentru fieldherping și că nimic interesant nu se poate întâmpla pe aceste călduri, însă am descoperit Pădurea Căldărușani, iar acolo am întâlnit o specie care până de curând îmi era străină: broasca mică verde (Pelophylax lessonae).
Inspirat de Vlad care la începutul lunii a fost în căutarea ei și care mi-a povestit că a văzut zeci de exemplare, plus căprioare și mistreți, am hotărât să-mi încerc norocul împreună cu sora mea și cu doi prieteni. Nu sunt cel mai mare fan al pădurilor din jurul Bucureștiului, poate asta e și motivul pentru care de mai bine de un an tot aman această întâlnire cu Pelophylax lessonae. Să fiu sincer, mă așteptăm să fie o pădure în care vilele își fac din ce în ce mai mult apariția, dar realitatea din teren a fost alta. Un loc fain care mi-a plăcut mult și pe care am de gând să-l cercetez mai bine. Chiar glumeam în această dimineață cu o prietenă și îi spuneam că nu mai plecam acasă dacă aveam și nikolskii acolo.
Broasca mică verde (Pelophylax lessonae)
Doar câțiva pași am făcut pe poteci și prima broască mi-a sărit în cale. Pelophylax lessonae!
Mi-am continuat drumul prin pădure și am întâlnit zeci de exemplare, dar pe cât erau de multe, pe atât au fost de greu de fotografiat. În timpul ședinței foto a apărut și un căprior care ne-a privit curios timp de câteva secunde, suficient cât să apuc un cadru.
Plimbarea s-a terminat cu o vizită la o terasă deosebită din București.
Din nou la pădurea cu broaște interesante
Doar câteva zile au trecut și pădurea cu lessonae m-a chemat din nou. Am profitat că 15 august a fost zi liberă și am fugit la Căldărușani, de această dată singur.
Am ajuns în teren la prânz, atunci când era foarte cald, iar în primele 20-30 de minute nu am văzut mare lucru. Doar lângă o zona umedă am sesizat mișcare, loc unde am găsit câțiva hibrizi – Pelophylax kl. esculentus.
Mi-am continuat drumul pe o potecă mai întunecată. Acolo au început să apară și broaștele mele dragi. Printre ele am avut supriza și de un brotăcel răsăritean (Hyla orientalis) un juvenil abia metamorfozat.
Spre deosebire de prima tură prin pădure, acum a fost mult mai cald, gradul de umiditatea mult mai ridicat, dar mai ales insecte mult mai multe. Norocul meu a fost că am găsit un foișor unde am putut să mă adăpostesc și să mă odihnesc puțin.
Dacă tot m-am văzut într-un loc așa de fain, m-am gândit că poate e cazul să stau puțin la pândă. Nu am avut noroc de această dată. Tot ceea ce am zărit a fost un caprior. Eraatât de departe încât nici nu am mai încercat să-l fotografiez.
Nu cred că o să treacă mult timp și o să revin cu povești din această pădure! Până dată viitoare, toate cele bune! 🙂