Credeam ca luna august e una moarta pentru fieldherping si ca nimic interesant nu se poate intampla pe aceste calduri, insa am descoperit Padurea Caldarusani, iar acolo am intalnit o specie care pana de curand imi era straina: broasca mica verde (Pelophylax lessonae).
Inspirat de Vlad care la inceputul lunii a fost in cautarea ei si care a povestit ca a vazut zeci de exemplare plus caprioare si mistreti, am hotarat sa-mi incerc norocul impreuna cu sora mea si cu doi prieteni, iar mare mi-a fost surpriza cand am ajuns acolo. Nu sunt cel mai mare fan al padurilor din jurul Bucurestiului, poate asta e si motivul pentru care de mai bine de un an tot aman aceasta intalnire cu Pelophylax lessonae. Sa fiu sincer ma asteptam sa fie o padure in care vilele isi fac din ce in ce mai mult aparitia si in care e plin de grataragii care se uita ciudat la tine in timp ce te plimbi printre tufe, dar realitatea din teren a fost alta. Un loc fain care mi-a placut mult si pe care am de gand sa-l cercetez mai bine. Chiar glumeam in aceasta dimineata cu o prietena si ii spuneam ca nu cred ca mai plecam acasa daca aveam si nikolskii acolo. 😀
Doar cativa pasi am facut pe poteci si prima broasca mi-a sarit in cale. Pelophylax lessonae!
Mi-am continuat drumul prin padure si am intalnit zeci de exemplare, dar pe cat erau de multe, pe atat au fost de greu de fotografiat, asa ca m-am multumit cu doua-trei. In timpul sedintei foto a aparut si un caprior care a privit curios timp de cateva secunde, suficient cat sa apuc sa realizez un cadru.
Plimbarea s-a terminat cu o vizita la o terasa deosebita din Bucuresti.
Doar cateva zile au trecut si padurea cu lessonae m-a chemat din nou. Am profitat ca 15 august a fost zi libera si am fugit la Caldarusani, de aceasta data singur.
Am ajuns in teren la pranz cand era foarte cald, iar in primele 20-30 de minute nu am vazut mare lucru. Abia langa o zona umeda am sesizat miscare, loc unde am gasit cativa hibrizi – Pelophylax kl. esculentus.
Mi-am continuat drumul pe o poteca mai intunecata, iar acolo au inceput sa apara si broastele mele dragi. 😀 Printre ele am avut supriza si de un brotacel rasaritean (Hyla orientalis) un juvenil cel mai probabil abia metamorfozat.
Spre deosebire de prima tura prin padure, acum a fost mult mai cald, gradul de umiditatea mult mai ridicat, dar mai ales insecte mult mai multe. Norocul meu a fost ca am gasit un foisor unde am putut sa ma adapostesc si sa ma odihnesc putin.
Daca tot m-am vazut intr-un loc asa de fain, m-am gandit ca poate e cazul sa stau putin la panda sperand la o turma de mistreti cu pui, insa nu am avut noroc de aceasta data. Tot ceea ce am zarit a fost un caprior atat de departe incat nici nu am mai incercat sa-l fotografiez.
Nu cred ca o sa treaca mult timp si o sa revin cu povesti din aceasta padure! Pana data viitoare, toate cele bune! 🙂