Viperele din România și teama oamenilor de necunoscut

Viperele din România se împart în trei specii: vipera cu corn (Vipera ammodytes), vipera comună (Vipera berus) și vipera de stepă (Vipera ursinii).

Pentru mulți, viperele sunt vietăți înspăimântătoare și asta pentru că oamenii nu sunt informați corespunzător. Sunt multe legende care le alimentează frica și nu de puține ori, articolele apărute în presă pun și ele paie pe foc.

Viperele din România – Populațiile nu cresc

Cum este primăvară, perioada când natura prinde viață și toate animalele încep să se bucure de vremea bună, iar șerpii, țestoasele, șopârlele și amfibienii ies de la hibernat, în presă încep să apară articolele despre cum populațiile de vipere cresc.

Realizatorii acestor articole nu colaborează cu specialiști care monitorizează populațiile de vipere, articolele conținând de cele mai multe ori informații greșite. Într-o perioadă în care au loc intense degradări de habitate prin lucrări agricole și industriale, populațiile nu cresc.

Viperele hibernează împreună, iar primăvara, când temperaturile cresc și viperele ies din pământ, e normal să vezi mai multe în același loc. Tot primăvară e și sezonul împerecherii, masculii duc lupte rituale și sunt mai ușor de observat. Presa preia o simplă observație de acest fel și face din țânțar armăsar.

Viperele din România – Legendele alimentează frica

Am auzit, de-a lungul timpului, povești care mai de care mai spectaculoase. Unele despre vipere care sar doi-trei metri atunci când te apropii de ele.

Alții vorbesc despre viperele agresive care îți apar în cale atunci când mergi la munte, hotărâte să te muște. Eu plec mereu în căutarea lor și nu știu cum se face că de mine fug toate.

Discutăm zilele trecute cu o prietenă despre frica de șerpi. Ea îmi spunea că oamenii se tem de necunoscut, iar cum despre aceste creaturi știu doar din legende și din auzite, e normal să fie speriați. Am observat și eu asta. În majoritatea cazurilor, cei care se tem cel mai tare, sunt cei mai puțin informați. Cunosc oameni care nu acceptă nici măcar să discute despre acest subiect, dar sunt și persoane care deși au această frică, sunt curioase și vor să afle cât mai multe despre comportamentul șerpilor.

Mi-am propus că din când în când, să scriu câte un articol despre lucrurile elementare pe care oamenii ar trebui să le știe atunci când vine vorba de șerpi.

În această noapte m-am hotărât să scriu despre vipere din România și mai ales despre cum putem să evităm evenimentele nefericite.

Cum evităm evenimentele nefericite

Așa cum am scris mai sus, în Romania sunt prezente trei specii de vipere:

Eu am colindat în ultimul an prin multe locuri și am întâlnit până acum exemplare din toate cele trei specii. Am învățat în ce regiuni ale țării trăiesc, ce habitate preferă și mai ales cum pot să le găsesc.

La început eram naiv și mă așteptăm ca atunci când plec după vipere, acestea să – mi apară în cale. În realitate e mult mai greu pentru că sunt foarte discrete și preferă întotdeauna locuri în care se pot încălzi la soare, dar unde să fie bine ascunse de prădători și oameni. Da, de oameni! Deși, poate pare ciudat, le este foarte frică de noi și de fiecare dată când au posibilitatea, o să evite astfel de întâlniri.

Șerpii nu au un simt al auzului în sensul propriu, dar prin mandibulă, ei percep vibrațiile pe care le transmit către urechea internă. Atunci când îți simt pașii, se retrag sub pietre, în găuri, sub crengi sau în cea mai apropiată tufa. De cele mai multe ori e posibil să trecem pe lângă ei fără să știm.

Recomandări:

Deși în România nu sunt foarte multe cazuri de oameni mușcați de vipere, atunci când plecăm la munte sau într-o altă zonă în care este cunoscută prezența lor, e bine să avem în vedere câteva recomandări:

• Trebuie să fim echipați corespunzător. Bocancii și pantalonii lungi sunt foarte importanți;
• Dacă ne abatem de la traseu, trebuie să fim atenți la ce putem întâlni prin vegetație. Se pot întâmplă ușor accidente atunci când vrei să culegi afine dintr-o tufă sau când te așezi și vrei să fotografiezi flori;

• Nu e recomandat să bagi mâna sub bolovani sau pietre;
• Atunci când suntem pe o pantă mai abruptă care necesită și folosirea mâinilor, atenție mare de ce ne sprijinim. Valabil și pentru cei care escaladează stânci;

• Atenție la strânsul de lemne pentru focul de tabăra. Nu puține au fost cazurile când sub un morman de crengi am văzut o viperă;

Eu mi-am dat seama că înainte să am această pasiune și să învăț despre cum trăiesc viperele și unde le pot întâlni, am avut situații în care am fost imprudent. Ele nu sunt bestii care vor să ne facă rău. Repet, evită pe cât pot contactul cu noi, mușcă doar dacă sunt capturate sau atinse din greșeală.

În încheiere, vă las o poză cu poate cea mai frumoasă dintre viperele din România. O subspecie a viperei comune, vipera lui Nikolsky (Vipera berus nikolskii).