Cervidele sunt unele dintre animalele mele preferate și m-am hotărât să le dedic un articol pe blog.
Multe persoane cred că cerbul este masculul căprioarei sau nu știu să facă diferența între cerbul comun și lopătar, iar în alte detalii nici nu mai intru.
În 2016, atunci când am făcut primii pași spre fotografia de wildlife, nu știam mai nimic despre aceste animale, dar în ultimii ani am învățat câte ceva, atât din experiența din teren, cât și din ce am citit prin cărți sau diverse articole.
Din 2016 doar asta visez, reptile și amfibieni. Sunt fascinat de lumea lor, una foarte mare și misterioasă.
Până și cei mai buni specialiști sunt uneori surprinși de anumite întâmplări.
În România există 44 de specii de reptile și amfibieni, iar în ultimul an, de când colind țara pentru a le găsi și fotografia, am acumulat multe informații faine.
Pe unele le-am aflat de la prieteni, pe altele le-am citit prin cărți sau pe site-uri de specialitate (Vald sau Doru), dar pe cele mai multe le-am însușit în teren.
La rândul meu, le-am spus mereu prietenilor și apropiaților povești. Unele i-au impresionat, altele i-au speriat. Acum, m-am gândit să scriu un articol cu subiectele care au stârnit cele mai mari curiozități despre reptile și amfibieni.
Reptile și amfibieni. Câteva specii interesante
Boa de nisip (Eryx jaculus)
Acesta este de departe subiectul care stârnește cele mai multe reacții.
Cum? Boa în România? Nu se poate? Cât de mare e?
Am avut parte chiar și de două întâmplări haioase. O persoană m-a întrebat pe Facebook despre existența lui. Era foarte speriată că există boa de nisip în România și ea nu mai poate să meargă liniștită în Vama…
În altă zi, eram în vizită la un prieten și vorbeam la telefon despre o tură la boa. Prin preajma erau și două prietene care au sărit ca arse că vor și ele în BOA – Beat of Angels Club… ok :))
Revenind la lucruri mai serioase, boa de nisip există în România. A fost considerat dispărut aproape 80 de ani și a fost redescoperit primul exemplar viu în 2014.
Nu este acel boa pe care îl știm din filme și nu ajunge la dimensiuni mari.
Boa de nisip este un șarpe inofensiv, cu aspect îndesat, care ajunge la maxim 80 cm. Acesta este probabil cel mai rar șarpe din România, însă mă pot lăuda că vara trecută am văzut două exemplare. Anul acesta am reușit să văd doar unul, în expediția din Israel.
La prima vedere este greu să faci diferența între cap și coadă, iar atunci când se simte amenințat, își ascunde capul și își scoate coada la înaintare pentru a induce prădătorii în eroare.
Șarpele de casă (Natrix natrix) care se preface mort
Când se simte amenințat, șarpele de casă elimină o substanță urât mirositoare, iar dacă acest lucru nu dă randament, se preface mort. Se preface atât de bine încât parcă te apucă mila și vina. Din când în când mai adună cu limba câteva particule din aer să tatoneze terenul, în rest e mort de-a binelea.
Acest fenomen se numește tanatoză.
Broasca de mlaștină (Rana arvalis) – broasca albastră
Broasca de mlaștină are unul dintre cele mai interesante ritualuri de împerechere. Acest eveniment are loc o dată pe an, iar în timpul lui, masculii acestei specii devin albaștri. În rest, ei sunt maro.
Brotăcelul “cameleon”
La doar doi de pași de locul unde am fotografiat broasca albastră, am trăit să văd o altă întâmplare faină. Am scos un brotăcel dintr-o capcană antropică, iar acesta era gri-maro. În mai puțin de 20 de minute, a revenit la culoarea lui normală, verde. Cel mai probabil acest fenomen a avut loc din cauza stresului termic.
Reptile și amfibieni – Alte curiozități
Puii de sarpe sunt diferiti de adulti
Există specii de șerpi în România, ale căror pui sunt complet diferiți la colorit față de adulți. Am văzut personal asta la două specii și mai știu de alte două specii la care se întâmplă la fel.
Există pui de vipera de silvostepă cu colorit criptic care la maturitate devin negri. Puii de șarpe rău arată și ei diferit față de adulți. Știu sigur că și puii de balaur sau de șarpele lui Esculap sunt diferiți, dar cu ei încă nu am poze.
Reflexul Unken
Sunt câteva specii care atunci când se simt amenințate adoptă reflexul Unken, o poziție defensivă prin care își arată abdomenul viu colorat pentru a te atenționa că dețin o toxină.
Năpârca (Anguis colchica) – Șopârla fără picioare
În anumite zone, viperele sunt denumite popular năpârci, iar de aici pleacă o groază de confuzii. În realitate, năpârca nu doar că nu e viperă, ea nu e nici măcar șarpe. Este o șopârlă fără picioare! Ca oricare alte șopârlă de la noi, nu este veninoasă și nu prezintă niciun pericol pentru om, iar dacă o apuci de coadă, o să renunțe la ea în încercarea de a-și salva viața.
Broaște râioase sau nu?
Sunt puține motive pentru care nu îmi plac denumirile populare, iar unul dintre ele este acesta cu broaștele râioase.
Bufo bufo este denumită popular broască râioasă brună, iar Bufotes viridis este denumită broască râioasă verde. Nici Bufo bufo și nici Bufotes viridis nu sunt purtătoare de râie!!!!
Cred că ar mai fi ceva povești, însă atât îmi aduc aminte în această seară și nici nu prea aș vrea să lungesc foarte mult articolul.
Viperele din România se împart în trei specii: vipera cu corn (Vipera ammodytes), vipera comună (Vipera berus) și vipera de stepă (Vipera ursinii).
Pentru mulți, viperele sunt vietăți înspăimântătoare și asta pentru că oamenii nu sunt informați corespunzător. Sunt multe legende care le alimentează frica și nu de puține ori, articolele apărute în presă pun și ele paie pe foc.
Viperele din România – Populațiile nu cresc
Cum este primăvară, perioada când natura prinde viață și toate animalele încep să se bucure de vremea bună, iar șerpii, țestoasele, șopârlele și amfibienii ies de la hibernat, în presă încep să apară articolele despre cum populațiile de vipere cresc.