Fotograf de natura si wildlife
Pisica sălbatică a fost vedeta ultimelor întâlniri, dintr-o serie de ture faine pe care le-am făcut weekendurile trecute.
Am parcurs peste 50km la pas și m-am bucurat de câteva dimineți fabuloase, la limita iarnă-primăvară. Bine, iarnă e mult spus, dar ca idee.
Continue reading “Pisica sălbatică și alte frumuseți ale pădurii”
Cervidele sunt unele dintre animalele mele preferate și m-am hotărât să le dedic un articol pe blog.
Multe persoane cred că cerbul este masculul căprioarei sau nu știu să facă diferența între cerbul comun și lopătar, iar în alte detalii nici nu mai intru.
În 2016, atunci când am făcut primii pași spre fotografia de wildlife, nu știam mai nimic despre aceste animale, dar în ultimii ani am învățat câte ceva, atât din experiența din teren, cât și din ce am citit prin cărți sau diverse articole.
Continue reading “Cervidele din România”
Cu lecțiile făcute de anul trecut, în weekend m-am plimbat prin Dobrogea. Știam că e un moment bun pentru observarea și fotografierea oaspeților de iarnă, așa că am vizitat locurile pe care le-am descoperit în urmă cu un an.
Continue reading “În căutarea lebedelor de iarnă și a gâștelor sălbatice. Weekend dobrogean.”
Pe malul Buzăului am avut parte de multe întâlniri frumoase, iar abia acum, când stau și mă gândesc la cele 16 luni petrecute în Geoparcul U N E S C O Ținutul Buzăului, îmi dau seamă că acel loc mi-a rămas în suflet. Bine, tot Ținutul Buzăului mi-a rămas în suflet, asta clar, dar parcă nu pot să-mi iau mintea de la diminețile magice de pe malul râului. Ce lumină! Ce atmosferă! Deși era unul dintre cele mai accesibile locuri pentru mine, nu am umblat pe acolo atât de mult cât ar fi meritat. În acele momente, gândul meu zbura spre urși și lupi, iar pentru ei mă deplasam în alte colțuri ale Ținutului.
Continue reading “Dimineți pe malul Buzăului”
Dobrogea e una dintre cele mai frumoase regiuni ale țării, fără discuție. Are ispite la tot pasul, nu ai cum să o vizitezi și să te plictisești.
Eu am început să o descopăr în facultate, într-o practică geologică. Am plecat cu gândul la minerale și roci, dar totul s-a năruit când am văzut prima țestoasă dobrogeană. Am fost fascinat de întâlnirea cu acea bătrână doamnă a Dobrogei. Am văzut apoi șopârle, popândăi, păsări și câțiva șerpi de apă. Visam pe atunci să întâlnesc o viperă cu corn, dar nu a fost să fie. Nu a fost să fie nici câțiva ani mai târziu, când ieșeam primăvară de primăvară cu prietenii prin Munții Măcinului. Eram mai tânăr și credeam că știu Dobrogea la acea vreme, nici nu-mi imaginam că poate nu mi-ar ajunge o viață să o documentez cum trebuie, din scoarță în scoarță. Continue reading “Dobrogea și lumea păsărilor – 2023 începe cu noi provocări”
Boa de nisip este poate cel mai misterios șarpe din România, iar eu am simțit asta pe propria piele.
Anul trecut am găsit două exemplare în luna iulie, iar în ultimul an am fost de peste 15 ori plecat să-l revăd și nu am avut noroc.
Săptămâna trecută mi s-a făcut un dor cumplit de această specie și m-am hotărât să fac o haiducie. Ce-i drept, în primăvară am văzut boa de nisip, însă întâmplarea a avut loc în Israel, iar acolo parcă nu e același sentiment deosebit.
Continue reading “Boa de nisip – Săptămâna Eryx jaculus”
Pentru că în weekendul ce tocmai s-a încheiat a fost foarte cald în sudul țării, am fugit să caut Vipera berus, în Munții Făgăraș.
Continue reading “Vipera berus – Munții Făgăraș”
Din 2016 doar asta visez, reptile și amfibieni. Sunt fascinat de lumea lor, una foarte mare și misterioasă.
Până și cei mai buni specialiști sunt uneori surprinși de anumite întâmplări.
În România există 44 de specii de reptile și amfibieni, iar în ultimul an, de când colind țara pentru a le găsi și fotografia, am acumulat multe informații faine.
Pe unele le-am aflat de la prieteni, pe altele le-am citit prin cărți sau pe site-uri de specialitate (Vald sau Doru), dar pe cele mai multe le-am însușit în teren.
La rândul meu, le-am spus mereu prietenilor și apropiaților povești. Unele i-au impresionat, altele i-au speriat. Acum, m-am gândit să scriu un articol cu subiectele care au stârnit cele mai mari curiozități despre reptile și amfibieni.
Acesta este de departe subiectul care stârnește cele mai multe reacții.
Cum? Boa în România? Nu se poate? Cât de mare e?
Am avut parte chiar și de două întâmplări haioase. O persoană m-a întrebat pe Facebook despre existența lui. Era foarte speriată că există boa de nisip în România și ea nu mai poate să meargă liniștită în Vama…
În altă zi, eram în vizită la un prieten și vorbeam la telefon despre o tură la boa. Prin preajma erau și două prietene care au sărit ca arse că vor și ele în BOA – Beat of Angels Club… ok :))
Revenind la lucruri mai serioase, boa de nisip există în România. A fost considerat dispărut aproape 80 de ani și a fost redescoperit primul exemplar viu în 2014.
Nu este acel boa pe care îl știm din filme și nu ajunge la dimensiuni mari.
Boa de nisip este un șarpe inofensiv, cu aspect îndesat, care ajunge la maxim 80 cm. Acesta este probabil cel mai rar șarpe din România, însă mă pot lăuda că vara trecută am văzut două exemplare. Anul acesta am reușit să văd doar unul, în expediția din Israel.
La prima vedere este greu să faci diferența între cap și coadă, iar atunci când se simte amenințat, își ascunde capul și își scoate coada la înaintare pentru a induce prădătorii în eroare.
Când se simte amenințat, șarpele de casă elimină o substanță urât mirositoare, iar dacă acest lucru nu dă randament, se preface mort. Se preface atât de bine încât parcă te apucă mila și vina. Din când în când mai adună cu limba câteva particule din aer să tatoneze terenul, în rest e mort de-a binelea.
Acest fenomen se numește tanatoză.
Broasca de mlaștină are unul dintre cele mai interesante ritualuri de împerechere. Acest eveniment are loc o dată pe an, iar în timpul lui, masculii acestei specii devin albaștri. În rest, ei sunt maro.
La doar doi de pași de locul unde am fotografiat broasca albastră, am trăit să văd o altă întâmplare faină. Am scos un brotăcel dintr-o capcană antropică, iar acesta era gri-maro. În mai puțin de 20 de minute, a revenit la culoarea lui normală, verde. Cel mai probabil acest fenomen a avut loc din cauza stresului termic.
Există specii de șerpi în România, ale căror pui sunt complet diferiți la colorit față de adulți. Am văzut personal asta la două specii și mai știu de alte două specii la care se întâmplă la fel.
Există pui de vipera de silvostepă cu colorit criptic care la maturitate devin negri. Puii de șarpe rău arată și ei diferit față de adulți. Știu sigur că și puii de balaur sau de șarpele lui Esculap sunt diferiți, dar cu ei încă nu am poze.
Sunt câteva specii care atunci când se simt amenințate adoptă reflexul Unken, o poziție defensivă prin care își arată abdomenul viu colorat pentru a te atenționa că dețin o toxină.
În anumite zone, viperele sunt denumite popular năpârci, iar de aici pleacă o groază de confuzii. În realitate, năpârca nu doar că nu e viperă, ea nu e nici măcar șarpe. Este o șopârlă fără picioare! Ca oricare alte șopârlă de la noi, nu este veninoasă și nu prezintă niciun pericol pentru om, iar dacă o apuci de coadă, o să renunțe la ea în încercarea de a-și salva viața.
Sunt puține motive pentru care nu îmi plac denumirile populare, iar unul dintre ele este acesta cu broaștele râioase.
Bufo bufo este denumită popular broască râioasă brună, iar Bufotes viridis este denumită broască râioasă verde. Nici Bufo bufo și nici Bufotes viridis nu sunt purtătoare de râie!!!!
Cred că ar mai fi ceva povești, însă atât îmi aduc aminte în această seară și nici nu prea aș vrea să lungesc foarte mult articolul.
O seară bună! Toate cele bune!
Expediția din Deșertul Negev a fost un vis împlinit, asta pentru că mereu am fost fascinat de viperele care se îngroapă în nisip,
Continue reading “Deșertul Negev – povestea mea din Israel”
Despre Pelodiscus sinensis , țestoasa chinezească cu carapace moale, am tot auzit în ultima perioadă.
Aceasta este o prezența neobișnuită în herpetofauna României, așa că am plecat în căutarea ei, în Parcul Titan din București.
Continue reading “Pelodiscus sinensis – Parcul Titan”