Brotăcelul (Hyla arborea)

Sâmbătă seară am găsit brotăcelul (Hyla arborea), singura specie care îmi mai lipsea, din herpetofauna României.

Când m-am hotărât să văd toate speciile de reptile și amfibieni din România, nu mi-am imaginat nicio secundă că brotacelul o să rămână ultimul. Nu credeam că o să văd boa de nisip, balaurul, viperă de stepă sau alte specii mult mai rare, înaintea lui.

Brotăcelul – două specii în România

Că să nu existe confuzii, în România există două specii de brotăcei: brotăcelul răsăritean (Hyla orientalis) care trăiește în exteriorul arcului carpatic și brotăcelul (Hyla arborea) care trăiește în interiorul arcului carpatic.

Nu există diferențe vizibile între ei, dar din punct de vedere genetic, sunt diferiți. Detalii aici: Hyla orientalis & Hyla arborea

Cu Hyla orientalis m-am tot întâlnit, însă Hyla arborea, se pare că s-a lăsat mai greu. Prima oară, l-am căutat anul trecut, în octombrie.

Nu doar că nu l-am văzut, dar mi s-a părut așa de greu de găsit, încât mi-am zis pe atunci că nu mai plec în căutarea lui.

A trecut timpul și uite cum sâmbătă, pe la prânz, plictisit în casă, mă gândeam încotro să apuc. Prin sudul țării nu prea a fost vreme bună, iar asta parcă m-a îndemnat să plec spre Covasna, să îmi încerc iar norocul cu brotăcelul.

Brotăcelul din canal

Am ajuns la o locație pe care o știu de la Vlad. Împreună cu cei care m-au însoțit, am hotărât să aruncăm o privire în câteva capcane antropice.

Nu știu cum se face, dar primul pe care am reușit să îl scoatem dintr-un canal, a fost chiar brotăcelul.

După câteva zeci de secunde, timp în care l-am admirat, aud: Dar ce îți tremură mâinile așa?

Mereu am spus că este minunat să găsești specii noi, dar când este vorba de ultima, sentimentul este mult mai profund. 🙂

Eu mă așteptăm să fie verde, însă cel mai probabil, din cauza stresului termic, acesta era diferit la culoare. Interesant este că într-un timp destul de scurt, și-a schimbat culoarea, de gri, la verde. Încă o dată spun, lumea amfibienilor este minunată!!!

Brotăcelul scos din canal
Brotăcelul, imediat după ce l-am scos din canal
La scurt timp după ce l-am scos din canal, acesta a început să revină la culoarea lui normală

Perioada de împerechere a brotăcelului, o bună oportunitate

Era perioada de împerechere, așa că șansele erau mult mai mari să-l găsesc la lăsarea întunericului, atunci când masculii cânta destul de tare și sunt ușor de localizat.

A venit întunericul, m-am urcat în mașînă și am plecat mai departe, cu geamurile deschise și cu viteză minimă.

La o distanță foarte mică de acele capcane, i-am auzit cântând într-o baltă. Toate bune și frumoase, doar că acea baltă era exact în mijlocul unei turme de oi. Bineînțeles că turma de oi, era păzită de șase câini ciobănești, așa că mi-a pierit entuziasmul și mi-am continuat drumul.

Am găsit o altă baltă în care cântau brotăceii, dar nu știu cum se face că și în jurul acesteia erau câini. De această dată, mi-am făcut curaj și am coborât între ei. Erau uimiți, dar când le-am dat ceva de mâncare, am devenit cei mai buni prieteni.

Balta nu era foarte mare, însă fiind întuneric, era destul de dificil să îi vedem.

Ne-am intors a doua zi, in acelasi loc. Cainii ne cunosteau deja, asa ca nu a mai fost o problema. Atunci cand parea ca brotaceii au intrat in pamant, am zarit unul ce statea scuns in iarba. O bijuterie!

Lumina era potrivită acum, așa că am reușit o ședința foto mult mai bună decât cea din seara precedentă.

Brotăcelul (Hyla arborea)
Brotăcelul (Hyla arborea)
Brotăcelul (Hyla arborea)
Brotacelul (Hyla arborea)

Cam atât despre aventura din weekend, una minunată, în care am reușit să ating specia numărul 44, ultima din herpetofauna României.

Pe 15 mai, implinesc un an de la prima mea tura de herping, asa ca incep sa pregatesc un articol aniversar. Unul dedicate celor 44 specii, dar si prietenilor mei care m-au ajutat si m-au insotit mereu.

Toata cele bune!

Leave a Reply