Octombrie e una dintre lunile mele preferate pentru că are dimineți spectaculoase, cu ceață și cu răsărituri de poveste.
În urmă cu două săptămâni am scris un articol în care am povestit despre lopătari și boncănitul lor.
Cum nu aveam în plan să ies weekendul trecut, am crezut că am încheiat poveștile de la boncănit.
Până la urmă am fost la plimbare și am prins două dintre acele zile în care toate se leagă.
De la lopătarii care încă boncăneau, la impunătorii mufloni. De asemenea, am văzut și căprioare și ciute de lopătar.
Pe scurt, în weekendul trecut am prins două răsărituri despre care am simțit nevoia să scriu pe blog. 🙂
Ca o paranteză, amuzant e că de fiecare dată când iau în probă aparatură de la Bogdan, prind spectacol în pădure. Acum am avut un OM-1 Mark II și nici nu am apucat să-l configurez cum trebuie, că m-am și trezit cu animalele lângă mine. Dacă știam că e cu lipici, îl luam și la boncănitul cerbului comun.
Prima zi a început cu o ciută de lopătar pe care am întâlnit-o înaintea răsăritului.
Imediat după această întâlnire am ieșit la marginea pădurii, acolo unde erau un muflon și o căprioară cu puiul ei. Interesant e că muflonul s-a apropiat de căprioară, iar aceasta s-a speriat și a fugit în pădure.
Am intrat în pădure odată cu primele raze de soare.
Iar apoi au urmat două ore în care am întălnit lopătari, mufloni și căprioare.
A doua zi am prins un alt răsărit de poveste, exact cum am descris în titlu, cu lumina și ceața dimineților de octombrie.
