Puterea educației

Am spus mereu că puterea educației e mult mai mare atunci când vine prin exemplu și de asta m-am convins și ieri.

Aseară am avut parte de o întâmplare frumoasă. M-am hotărât să fac o plimbare la pădurea unde fotografiez Vipera berus nikolskii.

Nu am ieșit să găsesc șarpele, era deja ora 19:00, dar pur și simplu îmi era dor de acest loc.

Puterea educației – Nu poți să schimbi lumea toată, dar poți măcar să încerci cu cea din jur

Când am ajuns pe liziera pădurii, m-am reîntâlnit cu un tip pe care l-am cunoscut în urmă cu un an. Spunea atunci că știe de existența viperelor, dar că nu le tolerează, iar pe mine mă credea braconier.

Ne-am mai văzut de câteva ori vara trecută și am purtat mai multe discuții. Am vorbit atât despre originea acestor vipere, cât și despre comportamentul și importanța lor în natură.

Aseară am fost plăcut surprins de schimbarea lui. Nu doar că nu le mai omoară, însă a ajuns să le îndrăgească. Mi-a povestit despre ele și mi-a arătat poze din telefon. Mai mult, are un băiat de 12 ani care a devenit mare iubitor de broaște și șerpi. 

Crește inima în mine atunci când văd oameni receptivi.

O surpriză mare am avut atunci când mi-a arătat o fotografie cu una dintre viperele pe care le-a fotografiat acolo. După un an în care eu am găsit peste 35 de exemplare negre, aflu acum de existența unui exemplar criptic.

Sunt șocat!

Poza făcută de el, nu de cea mai bună calitate, dar suficientă cât să mă facă să visez iar.

Se anunță un nou val de ture acolo, o să va țin la curent!

În încheiere, va las o poză cu Vipera berus nikolskii, din primăvară.

Toate cele bune!