Vidra a fost prima specie nouă întâlnită anul acesta. Apariția ei a fost o surpriză și mi-a schimbat complet planurile.
În ultimele două luni am ieșit aproape în fiecare weekend la răsărit. Nu a fost o perioadă spectaculoasă în sensul clasic. Au fost dimineți fără nicio mișcare, dar și dimineți în care totul se întâmpla în douăzeci de minute.
În căutarea cervidelor
Am încheiat 2025 și am început 2026 căutând cerbi. Nu au apărut masculii impunători la care speram, ci doar câteva ciute ieșite pentru scurt timp la marginea pădurii. Pe lângă ele, câteva gârlițe mari, câțiva califari roșii și un șorecar comun.
Când credeam că așa vor arăta primele ieșiri ale anului, a apărut o surpriză.
Vidra (Lutra lutra)
Am primit un mesaj de la Adrian care tocmai văzuse o vidră. În prima zi liberă am fost să verificăm împrejurimile și să ne dăm seama dacă fusese doar o apariție întâmplătoare sau dacă animalul folosea constant zona.
După ce am găsit numeroase urme, eu am început să revin constant acolo.
Într-o zi a apărut brusc și a vânat timp de două ore. Nu eram poziționat ideal față de ea, însă am reușit câteva cadre.
Dobrogea și vremea capricioasă
A urmat o perioadă cu vreme instabilă: zile cu ger, apoi ploi și ceață, urmate din nou de zăpadă. În perioadele de ger, apele erau înghețate, iar vidra a fost nevoită să-și schimbe traseele. Urmele numeroase arătau că patrula constant malurile în căutare de hrană.
Nici eu nu am stat pe loc și am continuat să ies în teren: pe grinduri, la malul mării, prin zone agricole și chiar prin stepă. Într-unul dintre weekenduri am simțit nevoia să ajung într-o pădure și am plecat mai spre nord.
Plajele de la Vadu și Corbu sunt pustii pe timp de iarnă. Îmi place să merg acolo până prin luna mai, când zona rămâne încă liniștită.
Pe digul de la Năvodari nu am găsit pasărea omătului, dar nici nu m-am întors fără observații simpatice.
Am explorat pe grinduri și pe lângă terenurile agricole.
Pe la mijlocul lunii februarie am văzut primii ghiocei ai anului.
Uneori am avut întâlniri de aproape cu prădătorii care iarna sunt în căutarea oricărei surse de hrană.
Alteori lumina a schimbat complet peisajul.
Au fost și dimineți în care am simțit fața sălbatică a Dobrogei înghețate.
Iarna în Dobrogea nu oferă întâlniri spectaculoase în fiecare zi. De multe ori rămân doar urme, vânt și dimineți reci. Dar din când în când apare un moment care le justifică pe toate.
Numai bine!