Padurea din poveste exista, am descoperit-o anul trecut si inca nu m-am saturat de ea. Nu a fost dragoste la prima vedere, parea pustie si nu prea imi placea la inceput, dar m-am incapatanat sa ma duc iar si iar, pana cand ne-am imprietenit. Am descoperit potecile frumoase si m-a imbratisat cu atmosfera ei faina. Mi-a scos in cale cele mai simpatice animale si m-a ajutat sa-mi limpezesc mintea in momentele dificile.
Am facut o pauza acum, dat fiind situatia actuala, asa ca e momentul sa aduc cele mai importante amintiri intr-un articol, un rezumat al povestilor frumoase pe care le-am trait acolo.
Povestea cu cerbi
In padurea din poveste am plecat pentru prima oara cu gandul la cerbi lopatari, un amic mi-a povestit ca ar fi semnalati in zona si m-a indrumat catre acest loc. Nici nu-mi imaginam pe atunci cate dimineti o sa-mi petrec acolo, iar daca tot sunt la capitolul dimineti, o sa va povestesc putin despre una pe care cu siguranta nu o s-o uit vreodata.
Am traversat padurea inainte sa rasara soarele si abia in celalalt capat al ei m-am intalnit cu cerbii. Am stat fata in fata cu ei cateva zeci de secunde, poate nici la zoo nu i-as fi admirat asa de aproape. Lumina era slaba, iar stabilizatorul oprit din greseala, asa ca nu am cele mai reusite fotografii de acolo, insa momentul a fost unul deosebit. I-am prins fix in perioada in care le cadeau coarnele
A trecut un an de atunci si am batut fiecare poteca din padure, am inceput sa o cunosc de parca am trait o viata acolo, insa nu am mai dat de urma lor. 🙂
Caprioara zburatoare
A venit vara, iar lumina slaba si tantarii m-au impins catre liziera. As spune ca acolo am realizat una dintre cele mai frumoase fotografii ale mele.
De veghe in lanul de secara
O alta fotografie la care tin foarte mult, e realizata tot pe liziera padurii.
Ziua cu serpi
Am prins o zi faina pentru herping, asa ca am umblat vreo doua ore cu ochii dupa reptile si amfibieni. Am vazut 11 serpi de casa, dar am fotografiat doar unul. Unul si bun spun eu. 🙂
Dimineti cu ceata
Toamna, cu ceata si culorile ei faine.
Micile bucurii ale vietii
Nu stiu daca am folosit vreodata aceasta expresie, dar parca aici isi are locul.
Cerbi nu, ciute da
Dupa multe si multe incercari, am reusit sa iau urma ciutelor. De cerbi nu am dat, parca au intrat in pamant, dar ele pana la urma s-au lasat convinse si au participat la o sedinta foto, alaturi de viteii lor.
Acelasi drum, personaje diferite
Ca in orice padure din poveste, se intampla lucruri faine. Pe acelasi drum pe care am fotografiat o vulpe, cateva zile mai tarziu am fotografiat caprioare.
Bila
Pitigoiul codat care face furori pe Facebook. Stie ca are multi fani, asa ca sta numai cu nasul pe sus. Mi-e drag de el totusi si nu pot sa nu-l pun aici.
Rasaritul din inima padurii
Mi-am facut un obicei fain. Ajung in padure inainte de rasarit. Mi-e greu sa va descriu cat de faina e atmosfera cand rasare soarele, e magie.
Intalnirea surpriza
La multe am sperat in padurea asta. La pisica salbatica, la bursuc, la jder, la orice altceva, dar nu la sacali. Stiam ca sunt prin zona, insa nu ma asteptam sa ii vad si mai ales sa-i fotografiez. O alta dimineata care a ramas acolo undeva, greu de uitat.
Dimineti de primavara
Sunt multe intamplari frumoase pe care le-am trait primavara aceasta. O sa las aici o selectie a celor mai faine momente
Cam asa mi-am petrecut eu anul in padurea din poveste!
Va doresc toate cele bune si sper sa trecem curand peste aceasta perioada dificila.
