Acestea sunt cifrele din weekendul trecut. Nu stiu cati kilometri am facut la pas, dar nici nu conteaza atunci cand sunt in natura.
Am iesit cu Marius si Bianca si am scanat cu privirea fiecare camp, fiecare poteca, fiecare poiana. Ne-am lasat acolo grijile si ofurile si ne-am intors cu ceva amintiri frumoase. Intalniri au fost multe, fotografii mai putine. Acasa am ajuns doar ca sa dorm si imi incarc bateriile, pe cele ale aparatului, pentru ca pe ale mele mai mult le incarc in padure.
Sambata – 25/01/2020
Dimineata de sambata ne-am petrecut-o cu iepuri si caprioare, fara poze. M-am ales insa cu o fotografie foarte frumoasa pe care mi-a facut-o Marius, fix in momentul in care padurea avea cel mai mult suflet.
La pranz am vizitat doua lacuri, iar acolo am vazut stoluri uriase de gaste. Nu ma pricep la estimari, insa erau atat de multe incat nici nu imi incapeau in cadru.
Am incheiat seara cu o panda in alta padure. Cu putin timp inainte de apus au aparut cateva caprioare in fata noastra, dintre toate, capriorul a fost cel mai simpatic.
In timpul sedintei, am observat cu coada ochiul ca aveam un spectator.
Duminica – 26/01/2020
Ziua de duminica am inceput-o minunat. Am impartit rasaritul cu o ciuta de carpatin. De fapt erau mai multe, insa doar una a iesit in drum, pe restul le-am vazut doar cand s-au indepartat.
Apoi, au mai fost cateva aparitii ale ciutelor, dar fantomatice.
Am prins un obicei nesanatos. Dupa o intalnire care ma entuziasmeaza prea tare, ma relaxez si incep sa ma intind la povesti, renunt la mersul precaut si la vorbitul in soapta. Asa am facut si ieri dimineata, dar cu toate asta tot am mai bifat ceva prin padure.
Pe la pranz m-a lovit oboseala, asa ca am oprit motoarele si am mai facut doar cateva plimbari scurte. Campurile erau pline de rapitoare. Am reusit pentru prima oara sa ma apropii de un sorecar mare. Cand credeam ca pot sa mai castig ceva teren, a venit un vanturel si a inceput sa-l streseze. S-a tinut de capul lui pana l-a gonit.
In rest, doar sorecari comuni, la fel de speriosi cum ii stim.
Am incheiat weekendul tot pe malul unui lac, Marius in cautare de pasari, iar noi am lenevit la soare.
Nici Bianca nu a scapat fara poza. Ea spune ca arata ca un urs in imaginea asta, dar eu i-am explicat. Doar asa te integrezi bine intr-o tura cu doi ursi adevarati.
Cam despre asta a fost vorba in weekendul ce tocmai s-a incheiat. Natura, prietenie si atmosfera faina.
Pana data viitoare, toate cele bune! 🙂