Brăhnitul este sunetul scos de căprioare și căpriori atunci când se sperie sau când li se pare ceva suspect. Bine, nu doar căprioarele brăhnesc, am auzit de-a lungul timpului și cerbi brăhnind.
Se mai numește și lătrat, iar asta nu întâmplător. Sunetul seamănă foarte mult cu lătratul unui câine. Chiar îmi aduc aminte amuzat de primul moment când am auzit o căprioară brăhnind. Mă plimbam prin pădure, iar ea m-a văzut de undeva dintr-un desiș și a început să latre. Inițial am crezut că e un câine, chiar intrasem puțin în alertă. Apoi am văzut-o și mi s-a părut ciudat. Am ajuns acasă, am căutat pe net și așa am aflat de brăhnitul căprioarei.
Am trăit un alt moment amuzant în timp ce stăteam liniștit la pândă, cu gândurile mele. Căprioara s-a apropiat din spate și a început să latre când ceva i s-a părut suspect. Am tresărit atât de tare încât era să scap aparatul din mână.
Azi am ieșit la o plimbare prin pădure, cu un mare dor pentru că aveam aproape o lună de când nu am mai fost. Am ales păduricea de salcâm, loc despre care am povestit într-un articol trecut. A fost o dimineață noroasă, dar cu un aer de primăvară. O atmosferă plăcută. Am fotografiat două căprioare și am văzut câțiva lopătari care se hârjoneau prin pădure.
Lopătarii au fost departe, nu m-au simțit, însă căprioarele au fost mult mai aproape și au devenit suspicioase. Una dintre ele m-a privit atentă printre copaci și s-a îndepărtat, iar a doua m-a prins pe pas greșit. M-a văzut când m-am mișcat și a început să mă latre. Nu știa ce are în față și tot înainta spre mine brăhnind. Cred că mai bine de un minut m-a tot lătrat, apoi a plecat în pădure. A făcut două salturi și după s-a liniștit. Interesant că lopătarii nu au fost prea impresionați de acest moment.
