Despre Vipera berus nikolskii am tot scris, atat pe blog, cat si pe Facebook. Toata lumea stie de pasiunea mea pentru ea si nu cred ca mai are nevoie de vreo prezentare.
Primul exemplar l-am fotografiat in 2012, in judetul Valcea.
Anul trecut, am citit pe blogul lui Vlad, ca acesta vipera poate fi intalnita si intr-o padure din judetul Dambovita, iar dupa ce mi-a povestit unde si cum o pot gasi, am inceput aventura.
Impreuna cu sora mea, am colindat padurea iar si iar, cu o vointa de fier si cu multe peripetii. De la zecile de ciupituri de insecte, la noaptea in care mi-am pierdut cheile masinii pe camp. Am cautat singur cateva ore, pana cand mi-au venit cativa prieteni in ajutor. Le-am gasit la 2 noaptea…
A trecut ceva vreme pana am vazut prima vipera acolo, iar la cateva zile distanta, am reusit sa fotografiez una. Credeam pe atunci, ca am incheiat socotelile cu acea padure si ca nu o sa mai revin, dar am realizat la scurt timp, ca am indragit locul mai mult decat imi imaginam.
Mi-am continuat expeditiile in padurea damboviteana si nu putine au fost datile, cand nu am reusit sa vad macar o coada de vipera. Desi credeam ca toate aceste drumuri au fost inutile, in timp se pare ca au fost adevarate lectii. Cu fiecare tura in care m-am intors cu mana gola, am devenit mai bun, am invatat o multime de lucruri despre comportamentul acestor serpi.
Acum padurea de acolo, nu-mi mai e straina. Stiu exact unde pot sa intalnesc acesti serpi, dar stiu si unde dorm caprioarele si iepurii, unde au vulpile vizuini sau pe unde umbla mistretii. Ma simt ca acasa si ma plimb cu drag, singur, fara ca frica sa-si faca simtita prezenta.
Poate ca toate aceste expeditii au cladit mai mult decat oricare altele, pasiunea mea pentru herpetofauna.
Cu toate acestea, imi lipsea un singur lucru. Imi doream foarte mult sa gasesc o populatie noua de Vipera b. nikolskii. Am incercat anul trecut in cateva sate, insa fara succes.
Peste iarna, mi-am tot facut planuri cu Vlad, ambitionandu-ma ca in acest an sa nu ma las, pana nu gasesc o populatie noua.
A venit primavara si dupa ce m-am asigurat ca viperele au iesit de la hibernat, am inceput cautarile. Am incercat in doua locuri noi, dar fara succes. E greu sa fii motivat atunci cand nu stii daca acolo poti sa intalnesti ceva.
Sambata, mi-am asumat ca pot sa plec fara vreun rezultat. Am fost intr-o padure din Prahova, judet in care aceasta vipera nu fusese niciodata semnalata.
Spre deosebire de expeditiile trecute, aici am avut un sentiment bun, inca de cand am ajuns. Habitatul arata perfect, iar zona nu este deranjata de agricultura sau alte activitati.
Dupa 10 minute de mers, am zarit minunatia in iarba. Vipera berus nikolskii prezenta intr-o padure pe care am vizitat-o pentru prima oara.
E un sentiment deosebit sa faci o astfel de descoperire, m-am bucurat ca un copil, iar in urmatoarele 10 minute, nu am facut altceva decat sa dau telefoane, sa-mi anunt prietenii si familia.
Am continuat cautarile, iar pana in pranz am reusit sa vad sapte exemplare.
O adevarata nebunie!
Tot sambata am intalnit si un superb Brotacel
Aceasta a fost povestea de sambata. Pentru incheiere, am ales o poza cu echipa 🙂
Toate cele bune!