Vipera de fâneață și hibrizii de viperă cu corn din Munții Metaliferi

Vipera de fâneață este una dintre cele două subspecii a viperei de stepă. Anul trecut am fost plecat în împrejurimile Iașiului pentru vipera de stepă moldovenească, iar pentru primăvara aceasta aveam în plan și întâlnirea cu vipera de fâneață.

Pentru ea trebuia să fac o drumeție până în Cluj și am plecat fără să stau prea mult pe gânduri! M-am întâlnit acolo cu Tavi și am ne-am făcut planul, să găsim și fotografiem două specii de viperă.

1. Vipera de fâneață
2. Dacă pe prima o găsim repede și mai avem timp, să facem o tură și până în Munții Metaliferi, în căutarea unor hibrizi ai viperei cu corn despre care citisem în lucrări.

Drumul spre Cluj și habitatul

Ce-i drept, vipera de fâneață era în planul meu încă de anul trecut, din octombrie, dar atunci a plouat foarte mult și a fost frig, așa că am fost nevoit să amân excursia.

Îmi place să plec singur la drum, ascult muzică bună, cânt și îmi pun gândurile în ordine. Drumurile lungi pe care le parcurg neînsoțit, îmi oferă un sentiment de libertate.

În prima noapte am dormit în Sibiu, de unde am plecat atât de devreme încât la răsărit eram la marginea Clujului.

Am avut cu mine doar aparatul și un obiectiv macro care este foarte bun atunci când fotografiez șerpi, dar care nu mă ajută să fotografiez subiecte aflate la distanță. Animalele parcă au știut asta și au ieșit toate în calea mea, să-mi facă în ciudă.

Căprioarele zburdau peste câmpuri, fazanii duceau lupte pe marginea șoselelor, o vulpe mă privea de la mai puțin de 100m distanță. Până și o cucuvea se uita la mine nestingherită. Toate dealurile erau pline de viață și de flori, iar asta m-a încurajat. Așa cum îmi place să spun, ziua bună se cunoaște de dimineață!

Iris pitic (Iris variegata)

Am ajuns în habitat, iar când am văzut cum arată zona, mi-am dat seama că acolo caut acul în carul cu fan.

După 10 minute de umblat, au apărut primele vești proaste. O parte din habitat a fost distrus de foc. Se pare că indiferent unde mergi, întâlnești aceiași oameni, care își văd nepăsători de obiceiurile lor dăunătoare.

Deși suntem abia la începutul lunii aprilie, după patru ore, căldura a devenit greu de suportat. Când oboseală și-a făcut simțită prezența, iar eu am început să îmi pierd speranțele pentru prima zi, Tavi a zărit minunăția.

Vipera de fâneață (Vipera ursinii rakosiensis)

La scurt timp, a apărut și un al doilea exemplar, însă aceasta a dispărut repede în vegetație.

A doua oprire. Vipera cu corn din Munții Metaliferi

Ne-am încheiat socotelile în Cluj, iar apoi am plecat să căutăm vipera cu corn, în Munții Metaliferi.

Am ajuns destul de târziu, pe întuneric și am încercat o recunoaștere. Am intrat cu mașina pe un drum deloc prietenos și ne-am complicat grav existența. E greu să povestesc aici prin ce peripeții am trecut, însă dacă filmam aventura, făceam din Duster o vedetă. 🙂

La marginea satului ne aștepta o zona mult mai prietenoasă, numai bună pentru campat.

Dimineața a fost rece, dar plăcută. Am stat la povești cu oamenii din sat. Aceștia au fost foarte prietenoși.

Toată lumea știe despre populația de vipere de acolo. Casele de la marginea satului sunt chiar lângă habitat, dar localnicii nu se tem.

În jurul orei 10 am început căutările. Știam că nu o să fie ușor, dar nici nu îmi trecea prin cap ce chin urmează.

Stâncile se încing imediat și radiază căldură, iar panta abruptă și mărăcinii fac anumite zone inaccesibile.

Am ajuns într-un punct de belvedere, de unde am putut admira satul.

Minunat!

Se pare că tot la ora de admirat peisajul era și prietena mea, vipera cu corn. Nu am găsit hibrizii pe care îi văzusem în articole, cel puțin nu din punct de vedere al aspectului, genetic nu știu cum stau.

Vipera cu corn stătea la soare și se pregătea de năpârlit.

La scurt timp, am mai intalnit una.

Cu două exemplare fotografiate, am început să nu mai tolerez căldura, juliturile și zgârieturile, așa că am renunțat. M-am întors în sat, unde am fost omenit cu slană afumată și ceapă. Ar fi mers și o palincă, dar aveam drum lung de parcurs.

Mi-am luat rămas bun de la localnici și de la acel sat minunat și am plecat spre Sibiu, unde am făcut un ultim popas.

Am încheiat cu mare succes această expediție de trei zile și asta se datorează și prietenilor mei Tavi , Mircea și Cecilia . Mulțumesc! 🙂