Am mai adaugat o fila in jurnalul meu. Luna septembrie a fost prea frumoasa ca sa nu scriu despre ea. Dupa o vara grea, toamna a venit ca o adevarata gura de aer.
Am inceput luna colindand padurile din Dambovita si Prahova, unde a fost o placere sa revad Vipera berus nikolskii si mai ales generatia de pui din septembrie 2017. M-am convins ca toate populatiile din sudul arealului sunt negre, mai putin puii care prezinta un colorit criptic.
Dupa ce am terminat cu nikolskii, m-am reorientat si am plecat spre sudul Romaniei. Am incercat mai multe ture de noapte, iar unele dintre ele s-au incheiat cu succes. Pentru prima oara de cand colind noptile prin sud, in septembrie am avut noroc sa dau de Eryx jaculus. Am gasit cinci pui din acest an si doua exemplare adulte.
Pelobates fuscus si Pelobates syriacus au completat si ele noptile faine din sud. In rest, cer senin cu stele si voie buna.
Au urmat doua ture frumoase pe care le-am facut impreuna cu sora mea Olimpia. Una pe fuga in Bulgaria cu ochii dupa Vipera ammodytes si una in Dobrogea cu gandul la balaur.
Sfarsitul lunii m-a prins tot prin zona Dambovita-Prahova, tot cu nikolskii in gand. Impreuna cu Vlad, Dan si Marian, am incercat cateva locuri noi din aceste judete. Pentru ca nu am avut prea mare noroc, ne-am intors in locurile deja cunoscute pentru prezenta acestor vipere.
Apoi ne-am ratacit pentru mai bine de o ora prin padure, dar ne-am distrat bine de tot. A fost momentul in care am realizat ca adevarata frumusete a turelor de herp nu consta in ceea ce gasesti intr-o zi pe teren, ci in echipa frumoasa din care faci parte.
Stiu ca articolul este despre septembrie, insa pentru incheiere am sa folosesc doua fotografii dragi mie pe care le-am realizat la inceputul lunii prezente.
Toate cele bune!
Nice!
Thanks!