Am fost mereu fascinat de viperele care se ingroapa in nisip, iar cand am auzit ca acestea pot fi intalnite si in Desertul Negev, m-am hotarat sa fac o tura in Israel.
Am aflat asta de la Shani, un amic de-al meu care locuieste in Be’er Sheva, cel mai mare oras din Desertul Negev. Shani este un fieldherper grozav, dar si un mare iubitor de natura. Galeria foto de pe Flickr spune tot. 🙂 Iubita lui Liza este un om fain si gateste un mic dejun senzational, iar Shimmy este unul dintre cei mai frumosi caini pe care am avut ocazia sa ii vad.
Am zburat catre aeroportul Ben Gurion, iar de acolo am schimbat doua trenuri pana am ajuns la locul de intalnire, gara din Be’er Sheva. Tot peisajul era nou pentru mine, de la cladiri, vegetatie, pana la pasarile pe care le puteai observa prin oras. Am vazut si mamifere interesante, insa nu am putut sa le fotografiez pentru ca am avut cu mine doar obiectivul macro, din lipsa de spatiu in bagaj. 😀
Desi planul initial era sa mergem noaptea prin desert, ne-am hotarat sa ne incercam norocul mai devreme. In jurul orei 16:00 am iesit in teren si imediat am gasit o soparla.
Am mers apoi pe dunele Desertului Negev, dar pana la lasarea intunericului am gasit doar urme.
Am invatat ca in desert, herpingul este complet diferit fata de Europa. Nu cauti specia direct, trebuie sa inveti sa recunosti urmele, sa iti dai seama daca sunt recente, iar apoi e o treaba de rabdare si atentie.
E greu sa umbli prin desert, atat caldura, cat si dunele pe care trebuie sa le urci si sa le cobori, te solicita foarte mult. Nu sunt foarte inalte, insa e o adevarata aventura sa urci prin nisip :))
Dupa ce apune Soarele, Desertul Negev prinde viata. Incep sa miste atat mamiferele, cat si reptilele. Doi pasi am facut si am vazut un gecko.
Nu am apucat sa ma bucur de el si l-am auzit pe Shani care tocmai gasise prima vipera. Era la 50m distanta si nu stiam exact pe care gasit-o, insa am alergat pana acolo ca un nebun. Era Cerastes cerastes, un sarpe uimitor!!! 😀 Ma uitam la ea si nu-mi venea sa cred ca sunt acolo, m-am ciupit ca sa fiu sigur ca nu visez. 😀
E frumoasa si calma. Nu se misca de la locul ei decat daca o atingi, in rest poti sa ii faci cate poze vrei. Am avut insa ocazia sa vad si un atac, iar acesta este foarte rapid si precis. 🙂
Mi-a fost greu sa ma despart de ea, Shani tot incerca sa-mi explice ca noaptea e lunga, ca mai avem lucruri de vazut si ca o sa mai gasim si alte exemplare.
Urmatorul sarpe intalnit a fost Lytorhynchus diadema, un sarpe inofensiv. Stiam ca acesta nu este veninos si ca nu musca, dar parca tot am avut o retinere sa pun mana pe el. M-am simtit ca la prima mea tura herp, atunci cand imi era putin teama de sarpele de apa. :))
Cine ghiceste ce sarpe statea linistit pe nisip, la doi pasi de acesta?
Al doilea exemplar Cerastes cerastes 😀
Mi-am propus sa gasesc si eu o vipera, asa ca am inceput sa caut urme. La scurt timp am gasit unele care pareau fresh si le-am urmarit timp de 10 minute, pana cand in cale mi-a aparut vipera. Era cam agitata si m-am multumit doar sa o filmez cu telefonul.
In timp ce filmam si eram uimit de spectacolul realizat de vipera, Shani a mai gasit doua. Una partial ingropata in nisip si una ascunsa in tufa.
Dupa ce se lasa seara, aceste vipere ies din gaurile in care se ascund de caldura din timpul zilei si cauta cel mai bun loc pentru a se ingropa in nisip si a astepta prada.
O noapte plina de Cerastes cerastes, dar ce s-a intamplat cu cealalta vipera pe care o cautam? Ingrijorat putin ca au trecut cateva ore si nu am gasit-o, Shani a sunat un amic specialist (un fel de Vlad al nostru, omul care le stie pe toate). Acesta i-a spus ca o sa fie greu de gasit pentru ca tocmai s-a incheiat sezonul lor de imperechere si sunt putin retrase. Ne-am pierdut speranta pentru prima seara si ne-am intors la masina. Pe drumul de intoarcere, am vazut foarte multi gecko, o noua specie de sarpe, dar si un cameleon. Acesta a fost surpriza serii, l-am gasit exact in copacul despre care am povestit mai sus. Cred ca am stat 15 minute si am admirat minunatia de cameleon. 😀
Langa masina am gasit un Lytorhynchus diadema diferit de primul. Un morph pe care nici macar Shani nu l-a mai intalnit pana acum.
Am incheiat o prima seara frumoasa si grea. Dupa sapte ore de mers printre dune, eram atat de obosit incat mi-am pierdut manusa si umblam ca un robot.
A doua zi am revenit in desert la pranz. Era foarte cald, insa ne-am propus sa vedem Varanul de desert (Varanus griseus). Acesta poate fi intalnit doar ziua, atunci cand caldura este insuportabila. Pe drum, am gasit un exemplar calcat de masina, dar ne doream un exemplar viu. Nu este rar in Desertul Negev, este doar discret.
Urmele lui erau peste tot, asa ca timp de 2-3 ore nu am facut altceva decat sa il cautam cu ajutorul lor. Pe unele le pierdeam, altele se opreau in gauri, asa ca nu am avut succes.
Cum caldura nu e prietena mea cea mai buna, iar afara erau 40 de grade, a fost greu sa rezist pe timpul zilei. Doar entuziasmul ca ma aflu intr-un loc nou, m-a facut sa nu renunt.
Am vazut multe pasari, iar una mi-a permis sa ma apropii suficient de mult de ea, sa ii fac o poza cu telefonul.
Daca nu am avut noroc cu varanul, ne-am gandit sa schimbam locul si am incercat o alta zona a desertului Negev, la un kilometru distanta de granita cu Egipt. Acolo am gasit cel mai fin nisip pe care l-am vazut vreodata, dar si cateva soparle extrem de rapide. Am incercat sa prind cateva si nu am reusit, asa ca m-am hotarat sa ma apropii usor usor si sa realizez fotografiile in situ.
Am plecat mai departe si am ajuns intr-o zona diferita ca relief. Era plin de baze militare si de canale ce reprezinta adevarate capcane antropice pentru serpi, mamifere si chiar pasari.
Inainte de lasarea serii, am revenit la dunele din prima zi cu speranta sa gasim cea de-a doua vipera pe care mi-o doream.
Am inceput cautarile si desi temperatura era mult mai buna decat in prima zi, activitatea a fost foarte slaba. In primele ore am vazut multi gecko, dar nici macar un sarpe. M-am bucurat sa vad insa langa mine un mamifer interesant, pe care din pacate nu am apucat sa-l fotografiez. Jaculus jaculus.
Oboseala si-a spus cuvantul, asa ca plimbarea noastra a devenit din ce in ce mai grea. Tarziu in noapte am zarit ceva urme care pareau de Cerastes vipera, cealalta vipera pe care mi-o doream din desert. Shani era optimist, insa eu nu am putut sa ma bucur asa tare, ma temeam ca o sa pierdem urma fara sa o gasim. Dupa 10 minute de urmarit semnele de pe nisip, am vazut-o. Nu era mai lunga de 10-12cm, dar era grasuta. 😀
Chiar daca nu am avut ocazia sa o vad si ingropata, doar cu ochii afara, a fost un moment fantastic!
Zece ore a durat excursia, insa a meritat din plin.
In a treia zi am parasit desertul Negev si ne-am indreptat catre centrul tarii, acolo unde ne-am intalnit cu un alt fieldherper, Lior. Nu am avut timp sa vizitez orase sau alte obiective turistice, imi doream sa mai gasesc inca doua specii de vipera: Echis coloratus si Daboia palaestinae. Cu ajutorul lui Lior, am gasit-o repede pe cea din urma, iar in apropiere de ea, era si un Eryx jaculus. Am vazut si febletea mea, agama.
Pentru Echis coloratus ne-am incercat norocul atat intr-o zona buna de flip din imprejurimile Ierusalimului, cat si noaptea la road cruising. Fara succes! Nu am gasit-o.
De-a lungul drumului, am vazut multe gazele si vulpi, dar si un scorpion care era mare cat palma. Nu stiu din ce motive, activitatea serpilor a fost foarte slaba. Singurul de care am avut parte, a fost Rhynchocalamus melanocephalus.
Credeam ca e usor sa faci road cruising, dar dupa prima ora ochii obosesc si aceasta activitate devine din ce in ce mai greu de practicat.
Ultima zi am petrecut-o cu Shani si familia lui, la un gratar. Inclusiv in curtea lor am vazut o specie noua de soparla. Am crezut inital ca este Podarcis muralis si nu am fotografiat-o. Acasa am citit ca Podarcis muralis nu exista acolo, asa ca inca nu stiu ce soparla era. :))
Am incheiat expeditia din Israel cu multe specii noi pentru mine, dar si cu o groaza de amintiri faine.
Asa cum obisnuiesc prietenii mei sa spuna:
“Luam doar fotografii, lasam doar urma pasilor!!!”
